La data de 13 august 1391, Mănăstirea Sf. Arhanghel Mihail din Perii Maramureșului, moștenire de familie a lui Balica și Drag, este ridicată la rangul de “stavropighie”. Scaunul patriarhal acordă lui Pahomie, egumenul mănăstirii, și urmașilor săi, rangul de exarh al românilor din Maramureș, Saluj, Ardud, Ugocea, Bereg ș.a. cu dreptul de hirotonie, de supraveghere și de judecată în problemele bisericești, potrivit canoanelor
Începuturile episcopiei ortodoxe-române a Maramureşului, dela început (1391) până la desfiinţare (1740)
“Actele oficiale amintesc prima dată la 1382 de existenta mănăstirii ortodoxe din Peri, cu hramul Arhanghelul Mihail; iar la 1391 Bale şi Dragu, fiii voevodului Sas, obțin de la Antonie, patriarhul Constantinopolului, dreptul stavropighiei pe seama mănăstirii, iar egumenul Pahomie şi toţi urmaşii Iui, primesc titlul de exarhi, cu jurisdicțiune şi autoritate cvasi-episcopală. Scrisoarea patriarhală, prin care s-a înfiinţat episcopia Maramureşului, ni-o dă distinsul nostru istoric în traducere exactă, după originalul grecesc. Traducerile mai vechi (P. Maior, N. Popea, T. Păcăţeanu, I. Mihaly) cuprind adausuri şi schimbări, la unii intenţionate.
Suntem siguri, că odată cu cunoaşterea exactă a actului de naştere al episcopiei Maramureşului din Peri, chestiunea existenţii şi a originii vechi a celei dintâi chiriarhii ortodoxe-române din Ardeal s-a tranşat definitiv. Cei interesaţi şi pe care-i jenează aceasta — nu le spunem pe nume — sperăm că nu vor mai îndrăzni să o conteste; căci a recunoaşte onest un adevăr istoric este o nevoie ce obligă şi câteodată o virtute creştinească. În, scrisoarea amintită se mai face cunoscut ceva foarte important: existența unor arhierei locali, care mai înainte de Pahomie sfinţeau preoţi şi biserici în părțile acelea. Amănuntul e de importanţă capitală, căci ne mărturiseşte prezenţa unei ierarhii, adevărat necanonică, dar existentă în Maramureş.
Egumenilor vlădici din Peri li se recunoaşte la 1570 de Congregația comitatului Maramureş titlul de „episcopi ai Maramureşului” şi jurisdicțiune peste toate bisericile de lege ortodoxă. Ei se hirotoneau la Suceava.
„Astfel se înfăţişează, pe temeiul stavropighiei din Peri, o episcopie ortodoxă română cu caracter local, ca jurisdictiune asupra unui comitat, al Maramureşului…”
Numele celui dintâi episcop este Eftimie (1572—74). Dintre urmaşii lui se cunosc: Serghie (1606—1616), Petronie (1623), Grigorie (1627), Dosoffei Moldoveanul (1634), Dimitrie Pap (1637). La 1657—1700 Maramureşul fu dat de principele Ardealului în stăpânirea duhovnicească a Mitropoliei din Alba-Iulia.” ( Revista Teologică, 1938)
