Mihai Tîrnoveanu: Ne aflăm în procedura de obținere a avizelor pentru cele 150 de cruci din lemn de la Valea Uzului

„O mișcare „interesantă” din partea Primăriei Sânmartin, Harghita.

Doamne ajută, ne aflăm în procedura de obținere a avizelor pentru cele 150 de cruci din lemn și pentru crucea mare monument, ridicate în memoria Eroilor Armatei Române în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului, de către Asociația Calea Neamului si Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Așa cum am mai spus, cele 151 de cruci care se află acum la Valea Uzului au o deplină legitimitate. În audiența de la Ministerul Apărării Naționale ni s-a comunicat că pentru obtinerea avizului Oficiului Național Cultul Eroilor este necesar avizul primăriei pe raza căreia se află Cimitirul de la Valea Uzului. Conform unei hotărâri judecătorești definitive, acesta aparține acum de comuna Sânmartin din Harghita.

În termen, Primăria Sânmartin ne-a comunicat că încă nu se poate pronunța cu privire la acest aviz, deoarece trebuie să se consulte în acest caz cu Ministerul Apărării Naționale, Consiliul Județean Harghita și Consiliul Județean Bacău, conform unei intelegeri între aceste instituții care s-a făcut în 30 iunie, anul acesta, vedeți ultima foto din postare.

Primăria Sânmartin ne-a informat în același timp că nu a avut timpul necesar pentru consultarea părților. Atunci când îl va avea, tragem concluzia logică că Ministerul Apărării Naționale se va exprima într-un sens pozitiv, acordării avizului pentru Crucile Eroilor Armatei Române, pentru ca Oficiul Național Cultul Eroilor să poată acorda ulterior la rândul său, avizul propriu.

La fel, Consiliul Județean Bacău, are acum posibilitatea să-și arate buna credință, prin domnul Valentin Ivancea și să „voteze” când va fi consultat de Primăria Sânmartin, pentru aviz și să nu repete ce a facut în 2019 când s-a poziționat de partea UDMR, dând primăria Dărmănești in judecată. Bineînțeles de la Consiliul Județean Harghita nu avem așteptări. Se vehiculează în același timp că se preconizează construirea unui monument pentru toti eroii (deși eroi sunt doar ostașii români, nu și cei ai armatei austro-ungare, acestia fiind militari căzuți in luptă).

Nu ne opunem, singurul nostru obiectiv este ca cele 151 de cruci din lemn să rămână acolo unde sunt. Pentru prima data un istoria recentă, oamenii simpli din popor, fără instituții, au ridicat cu mâinile lor cruci pentru eroii Armatei Române, atunci când instituțiile au lipsit. Dacă vor sa fie prezente este extraordinar de bine, dar să nu dărâme ce a făcut poporul cu mâinile lui.

Au la dispoziție peste 95% din suprafața Cimitirului de la Valea Uzului pentru alte monumente, cruci. Spre exemplu, partea din stânga din fața locului este complet liberă. Spre exemplu au posibilitatea să ridice la loc Monumentul din piatră făcut de Armata Română în 1985 care zace în iarbă la marginea cimitirului, fiind demolat în 1994 de UDMR Harghita. Pot adauga de asemenea, reinstaura, Monumentul făcut de Primăria Dărmănești, acea cruce mare din beton, ,,ridicată în memoria tuturor eroilor”. Deci se pot face completări în Cimitir, fără niciun cost, doar printr-o voință sinceră.

Menționăm încă odată că cele 600 de cruci pentru militarii armatei austro-ungare, cu însemne ale steagului Ungariei nu au avizul ONCE și adăugăm ca fapt agravant că nici măcar nu s-a cerut acel aviz, un fapt și mai agravant fiind acela că acestea au fost finanțate de Ministerului Apărării din Ungaria și ridicate fără înștiințarea părții române, încălcându-se astfel grav tratatul bilateral româno-maghiar. Menționăm de asemenea că orice atingere care se va face împotriva crucilor noastre de lemn, va avea atât consecințe inerente imprevizibile cât și previzibile, anume începerea demersurilor juridice pentru îndepărtarea crucilor armatei inamice din Primul Război Mondial, acestea neavând practic nicio bază legală. Vrem PACE la Valea Uzului, nu conflict interetnic.

Pacea înseamnă 151 cruci din lemn ridicate de noi în Cimitir. Este atât de simplu.

Mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!” (Mihai Tîrnoveanu)