La 8 septembrie 1940, 13 țărani români localnici au fost executați de soldații unguri în satul Nușfalău.
La 8 septembrie 1940, în comuna Nușfalău-Sălaj, trupe ale armatei maghiare cu sprijinul unor localnici comit un masacru împotriva civililor români.
Nușfalău este o comună din județul Sălaj, la 39 km de orașul Zalău. După ce la 7 septembrie 1940, armata ungară a intrat în Șimleul Silvaniei, iar o zi mai târziu în Zalău, la Nușfalău a avut loc un masacru împotriva unor români. Victime au fost 11 oameni, două femei și 9 bărbați, din satul bihorean Almașu Mare, care au fost prinși de evenimente în zona Nușfalău în timp ce mergeau acasă.
Faptele au fost stabilite de Tribunalul Poporului din Cluj, prin hotărârea nr. 1, Sentinţa publică, din 13 martie1946. În dimineaţa zilei de 8 septembrie1940, la ieşirea din Nuşfalău, oamenii au fost opriţi din drum de localnicul etnic maghiar Zoltán Szinkovitz (Sinkovits?), localnic din comună, şi de un soldat ungur, care-l însoţea.
Potrivit sentinţei Tribunalului Poporului, cei doi maghiari au readus victimele în centrul satului, le-au percheziţionat, fără a găsi nimic comprominţător contra lor, şi-au însuşit obiectele personale, le-au bătut sistematic şi le-au împus cu baionetele. Cele două femei au fost lăsate în libertate. Cei nouă bărbaţi au fost duşi într-o căruţă militară spre comuna Zăuan, până la circa 500 de metri de intrarea în comună, unde românii au fost ucişi prin înfingerea baionetei în inimă.
Concomitent, alţi doi localnici etnici maghiari, din proprie iniţiativă, le-au prins pe cele două femei lăsate libere şi le-au dus la locul masacrului, unde au fost înjunghiate şi ele. Cadavrele au fost înmormântate sumar şi acoperite cu frunze. Înhumarea în cimitirul din Nuşfalău a avut loc numai peste câteva zile, la stăruinţa localnicilor, după ce cadavrele începuseră să se descompună. Numele etnicilor maghiari este cunoscut, iar ei au fost pedepsiţi de Tribunalul Poporului din Cluj, dar militarii unguri implicaţi în crimă au rămas neidentificaţi.