Presa de limba maghiară de astăzi din România își permite să spună liber absolut tot ce dorește, inclusiv sa facă propagandă iredentista sau să insulte eroi ai neamului românesc care au luptat pentru autodeterminarea și eliberarea românilor de sub asuprirea austro-ungară.
Însă cu totul altă situație aveau publicațiile romînești în timpul stăpânirii austro-ungare. Primele ziare ale Transilvaniei, între care amintim: “Wahrhaftige Neue Zeitung aus dem Ungerlandt und Turkei” din 1546, n-au apărut totuși sub regim de restricție. Abia în veacul al 18-lea guvernul din Viena introduce cenzura în Transilvania după ocuparea ei de către austrieci.
Iată ce scria George Barițiu la 20 octombrie 1840 în ziarul “Gazeta Transilvaniei” despre cenzura ziarelor românești:
“Am spune multe noi, dar nu ne este îngăduit de cenzură. (…) Contra cenzurii încep să se ridice și alții, nu numai noi. Cu toate aceste, părerile pentru restrângerea, slobozirea sau ridicarea cu totul a cenzurii de cărți și de jurnale (n.r. ziare) nu e așa nouă cum ar gândi cineva. Dieta trecută însă, precum alte obiecte, așa si acesta l-au adus într-o mișcare vie.(…).
Acolo se cere dreptate deplină pentru teasc (n.r. presă de tipărit, tiparniță). Guvernul răspunde cum că aceasta deocamdată nu se poate da, din pricina mai vârtos că nația n-ar fi coaptă încă la o asemenea treaptă. Făgăduiește însă cum că din parte-și se va îngriji pentru ușurarea cenzurii”“(George Barițiu în “Gazeta Transilvaniei” la 20 Octombrie 1940)
