La începutul lunii iunie 1970, Alexandru Usatiuc-Bulgăr român din Basarabia, care se afla la București, a vrut să-i transmită lui Nicolae Ceaușescu un memoriu din partea Frontului Național Patriotic, organizație clandestină de pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Cu dor doi ani înainte, în 1968, Ceaușescu sfidase URSS-ul în problema invadării Cehoslovaciei, astfel că românii basarabeni începuseră să prindă curaj și să spere în închegarea unei mișcări suveraniste în Republica Moldova.
De altfel, Alexandru Usatiuc-Bulgăr, născut în ținutul Orhei, regiune de unde cândva Ștefan cel Mare își recruta unii dintre cei mai viteji ostași ai săi, fost combatant al Armatei Române în cel de-al doilea război mondial. Așa că nu-i lipsea deloc curajul. Însă ce avea să urmeze avea să-l dezamăgească profund.
Respectivul document, cuprinzând mesajul pe care Alexandru Usatiuc-Bulgăr i l-a adresat lui Ceaușescu, cuprindea informații și detalii legate de politica de asimilare forțată, de rusificare și deznaționalizare a poporului român din Basarabia, aspecte despre abuzuri și discriminarea românilor basarabeni, cărora li se interzicea să vorbească românește, să învețe istoria reală a neamului românesc, erau dicriminați religios, le erau închise bisericile, școlile. Un alt aspect dureros pentru cei care au fost despărțiți de familii era faptul că nu-și puteau vizita rudele din România.
La toată această durere a românilor basarabeni, Ion Stănescu, mare tartor al Securității, răspunde cu o scrisoare adresată șefului KGB-ului sovietic, Iuri Andropov:
“Strict secret
CONSILIUL SECURITĂȚII STATULUI AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
Nr. 14/006418 din 30.06.1970
Către
Președintele Comitetului Securității de Stat
de pe lângă Consiliul de Miniștri al U.R.S.S.
Tov. Andropov I.V.
Moscova
Stimate tovarășe Andropov!
În data de 12 iunie a.c., la Consiliul de Stat al R.S. România s-a prezentat cetățeanul sovietic USATIUC Alexandr Vasilievici, născut la 23.02.1915, domiciliat în Chișinău, str. Lomonosov nr. 24, posesor al pașaportului N 482230 și a cerut să fie primit de tovarășul Nicolae Ceaușescu, motivând că dorește să expună „o problemă importantă”. Cu această ocazie numitul a lăsat un plic adresat Președintelui Consiliului de Stat, care conținea un material dactilografiat pe 6 pagini, relatând despre niște acțiuni ale unor elemente din R.S.S. Moldovenească împotriva statului sovietic. Usatiuc Alexandr Vasilievici. nu a primit audiență. Considerând că aceste acțiuni prezintă interes pentru organele sovietice de securitate, Vă trimitem plicul și materialul lăsat de numitul la Consiliul de Stat al R.S. România.
Cu salutul tovărășesc,
Președintele Consiliului Securității Statului al Republicii Socialiste România
Ion Stănescu
(semnătura și ștampila)”
“În zilele imediat următoare sînt arestaţi Alexandru Usatiuc-Bulgăre, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur şi Alexandru Şoltoianu. Ei sînt anchetaţi în beciurile KGB-ului din Chişinău aproape doi ani de zile. Procesul va avea loc la 13 iunie 1972. Alexandru Usatiuc-Bulgăre e condamnat la 7 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever, plus 5 ani de deportare în Siberia; Gheorghe Ghimpu – la 6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever; Valeriu Graur – la 4 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever; Alexandru Şoltoianu – la 6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever, plus 5 ani de deportare în Siberia. Aceeaşi acuzare trece dintr-un rechizitoriu în altul: „pentru propagandă şi agitaţie antisovietică cu scopul de subminare şi slăbire a puterii sovietice”. Usatiuc-Bulgăre e închis într-un lagăr din regiunea Perm din munţii Ural, iar Ghimpu, Graur şi Şoltoianu sînt întemniţaţi în lagărele din Mordovia, în vecinătatea Polului Nord. Nu aveau dreptul la corespondenţă, nu aveau dreptul să primească colete, umblau mereu flămînzi, lagărele erau neîncălzite, mulţi dintre deţinuţi decedînd din cauza frigului. „Aşteptam cu groază sosirea iernii”, avea să povestească Gheorghe Ghimpu. Cînd vor ieşi din lagăr, Valeriu Graur va reuşi să obţină aprobare pentru a pleca în România, patria tovarăşului Ion Stănescu … ca să se mai încălzească, iar ceilalţi trei vor reveni în Basarabia. La sfîrşitul anilor ’80 aceştia se încadrează cu trup şi suflet în Mişcarea de Eliberare Naţională, situîndu-se în primele ei rînduri. Gheorghe Ghimpu va deveni deputat în Parlamentul R. Moldova. Va fi unul dintre puţinii parlamentari care aveau biografie. Este cel căruia i s-a încredinţat să arboreze, la 27 aprilie 1990, primul drapel tricolor pe sediul Parlamentului. Ulterior va fi ales preşedinte al Partidului Naţional Român. Alexandru Usatiuc-Bulgăre e învestit preşedinte al Asociaţiei Victimelor Regimului Totalitar-Comunist şi a Veteranilor Armatei Române.”
Securitatea lui Ceauşescu şi Basarabia. Activitatea lui Ion Stănescu, “fondatorul unităţii anti-KGB” a Securităţii