06/2024 TRAIAN HORIA
REPORTER: Pentru cazul când ești guralivă, fă-ți o prezentare în 10 cuvinte.
JULIA BLAGA: Ca sǎ încep cu vremurile mai apropiate, aş pleca de la nume. Port numele soțului meu cu cinste, Blaga. Parcǎ mi-a fost cumva predestinat acest nume. Iubesc literatura, oamenii, natura, muzica, arta, frumosul… Nu știu unde se termină dragostea mea pentru literatură şi unde începe iubirea pentru muzică. Dragostea mea pentru litere și mai târziu pentru cuvinte, a prins contur încă din pruncie. Măcar că am început să scriu la o vârstă fragedă, primele articole și fragmente din romanele scrise le-am publicat doar în anii studenției, în cadrul Cenaclului Literar de la Oradea. Apoi a urmat o tăcere adâncă, în care am scris doar pentru mine. În prezent, sunt fondatoarea proiectului V.S.C.A- Vocea scriitorilor creștini din Austria și autoare a cărților “Între tăcere și cuvânt“ și “Regândește. Gândirea dirijează trăirea.” Fiind în diaspora şi lipsindu-mi cenaclul literar din România, m-am gândit sǎ implementez un astfel de concept printre români care sunt născuți în Austria sau care și-au petrecut ani din viață în aceasta țarǎ. Funcționează! Am cunoscut aici alți scriitori înzestrați şi o oază de libertate în exprimare şi în scris.
REPORTER: Mergi în vizite și te „holbezi” să afli dacă are ăla cărți acasă, asta m-a distrat. Bun. „Holbarea”, ca proces cognitiv, ajută cunoașterea luciferică sau pe cea paradisiacă?
JULIA BLAGA: “Holbarea”, înainte de orice, este o modalitate de a-mi face o primă impresie despre o casǎ, nu despre oameni. Apoi, dupǎ ce ochii se obișnuiesc cu tabloul sterp sau plin de cǎrți, are loc procesul de cunoaștere lucifericǎ. În esență, însǎ, când mǎ gândesc la cǎrți, există aproape întotdeauna o trecere de la cunoașterea lucifericǎ la cea paradisiacǎ. Depinde foarte mult de profunzimea cǎrții şi surplusul de valoare pe care îl aduce un autor.
REPORTER: Aș vrea să te buimăcesc cu o întrebare acum și nu-mi vine în minte decât una de activism social. Ești pro-Viață sau pro-avort? Un mic argument pentru răspunsul tău se impune.
JULIA BLAGA: Pro-Viață, fără să stau pe gânduri. Protejarea și promovarea vieţii umane, a familiei şi a vocaţiei parentale, în special a dreptului la viaţă al tuturor fiinţelor umane de la concepţie până la moartea naturalǎ, este una din valorile pe care mi le-am însușit încă din fragedă copilărie. Dumnezeu este singurul care are dreptul sǎ curme firul vieții. De ce? Simplu. Pentru cǎ El a creat viața.
REPORTER: În ce etapă a vieții ai cunoscut Biblia și în ce mod ți-a marcat viața?
JULIA BLAGA: Dacă stau să mă gândesc mai bine, Biblia m-a cunoscut pe mine, apoi eu. Biblia nu este o carte care are impact o datǎ asupra ta, apoi nu iți mai comunică nimic. Spre uimirea multora, Biblia te regăsește din nou și din nou, te hrănește sufletește și îți vorbește zilnic. Am avut întotdeauna o Biblie în casă însǎ, ca și copil, nu aveam voie să pun mâna pe ea. În perioada comunismului, Biblia a fost una dintre cele mai prețioase cǎrți, iar mama mea o păzea cu dibăcie, de frica de a nu fi distrusă. Aşa am ajuns sǎ fur prima mea carte, o Biblie mare cu coperți negre, pe care o studiez până în ziua de astăzi. Odată ce te laşi atins şi pătruns de mesajul Scripturii, nu mai există cale de întoarcere. În mare parte, tot ceea ce sunt eu astăzi se datorează lui Dumnezeu şi Cuvântului Sǎu, Biblia. Deci, când spun Biblie, spun transformare radicalǎ.
REPORTER: Este creștinul de duminică, acela care merge la biserică doar ca să numere pantofi și icoane. Cum comentezi tu perpetuarea acestei „specii” de credincios și care este distanța de la el la ateu?
JULIA BLAGA: Există multe motive pentru care oamenii merg la biserică. Când spun „biserică” mǎ refer strict la clădirea în care se adună enoriașii, pentru cǎ, din punct de vedere Biblic, noi suntem biserica lui Dumnezeu, sufletele ce o alcătuiesc, nu pietrele ce servesc la construirea unei clădiri. Unii merg pentru împăcarea conştiinței, alții merg pentru cǎ sunt forțați de părinți sau de împrejurări, dar există şi oamenii cu inimă sinceră care caută cu adevărat părtășia cu Dumnezeu. Creștinul adevărat, însǎ, nu trebuie să aștepte sǎ vină Duminica pentru a se închina, el o face în fiecare zi. Perpetuarea acestei “specii” de credincioși, dacă îmi dai voie să-ți reproduc cuvintele, sau credincioșii de duminica, ar fi un fenomen primejdios. Creștinii nu se fabrică pe bandă rulantă, ci există un proces de prelucrare și șlefuire a omului lăuntric: doar după aceea poți să-ți însușești eticheta aceasta de creștin. Totuși, atât timp cât oamenii merg la biserică, mai există o speranță. Oamenii aleg sǎ nu mai creadă în nimic, declarându-se astfel atei, pentru cǎ este convenabil pentru conștiința lor. Mulți atei susțin că lipsa existenței unei divinități este mult mai probabilă decât existența acesteia. Din ce motive? Dacă nu existǎ Divinitatea, nu există judecată. Nu există judecată, nu există pedeapsă. Nu există pedeapsă, atunci există destrăbălare și trăire dezordonată. Ateiștii nu fac altceva decât să conteste afirmațiile teiștilor. Iar ca să revin la întrebare ta, calea unora spre ateism nu este lungă, ci dimpotrivă.
REPORTER: Vor femei în politică, e trendy, cică ele au un instinct al evitării de riscuri mult mai dezvoltat.
JULIA BLAGA: În ultimii 20 de ani, ponderea femeilor în posturi de conducere la nivel înalt a crescut constant, ceea ce pe mine mă marchează. Deși cred în egalitatea de gen, în procesul decizional politic, afirmația de sus mi se pare puțin exagerată. Este într-adevăr un trend, dar nu știu dacă trendul acesta s-a născut din traumele femeilor care secole la rând nu au avut aceleași drepturi ca bărbații, sau dacă mișcare feministă încearcă să acapareze tot ce a mai rămas masculin în țară. Să-mi fie cu iertare!
REPORTER: Ce zice instinctul tău adaptat, dă-ne o predicție politică. Ce partid sau Coaliție crezi că va câștiga alegerile de anul acesta din România?
JULIA BLAGA: Sunt depășite competențele mele politice. De regulă, știm cine câștigă. Nu este cel ce are cele mai multe voturi… Dând un răspuns, ar fi ca și cum aș juca Alba-Neagra. Deci, prefer tăcerea.
REPORTER: O întrebare de salon literar. Care este scriitorul european preferat și care este cartea pre care ai citit-o cel mai recent?
JULIA BLAGA: Alegând un singur scriitor, e ca şi cum aş alege același fel de mâncare tot anul. Ceea ce ar fi o pedeapsă cruntă pentru mine. Dacă ar fi totuși să marchez un nume, unul care a avut un impact puternic asupra mea, l-aș alege pe William Gurnall. Nu de alta, dar e decedat demult şi nu mai ridică suspiciuni și alte semne de întrebare precum unii dintre cei rămași în viață. E de știut că autorii buni se citesc după ce au plecat, nu în timpul vieții. Citesc în prezent “Vise năruite” de Larry Crabb și în paralel cu această carte, mai am “Când ți s-a greșit” de Erwin W. Lutzer și “Rostul omului”, de A.W. Tozer. Sunt un cititor poligamic, trebuie să citesc mai multe cărți deodată, altfel mă plictisesc.
REPORTER: Ce ești la începuturile tale: româncă, jurnalistă sau scriitoare?
JULIA BLAGA: Mă întorc adesea la primul verset din Biblie: „La început, Dumnezeu…” . Înainte de a fi ceva sau cineva, sunt copil al lui Dumnezeu. Și nu spun asta pentru că dă bine într-un interviu, ci pentru că este o realitate de necontestat. Că El a ales să mă nasc în România a fost o cinste. Sunt mândră că sunt româncă, apoi am gânduri cumpătate cu privire la darul meu de a scrie, pe care îl șlefuiesc mereu pentru a fi o sursă de viață pentru cei ce îmi citesc cărțile sau articolele.
REPORTER: Locuiești între prusaci. Te-a disciplinat viața acolo?
JULIA BLAGA: Începutul a fost o provocare, o luptă continuă între ce sunt și cine sunt. Anii au trecut și am început să am sentimentul că sunt “acasă”. Asta, însă, se datorează comunității de români din Austria. Cenaclul literar, lansările de carte, programele religioase și altele similare, toate desfășurate în limba ta maternă, nu te lasă să duci dorul țarii natale. Nu, deocamdată. Dar, ca să răspund la întrebarea ta, Austria m-a disciplinat în multe aspecte.
REPORTER: Cum comentezi tu atacurile unor roboței progresiști împotriva lui Eminescu?
JULIA BLAGA: Revoltător. Detractorii lui Eminescu atacă în haită, ca lupii, iar mișcarea aceasta de “demitizare” a Poetului Național seamănă foarte mult cu un război anti-cultură. Nu este ceva nou, de azi sau de ieri, iar în decursul ultimilor 30- 40 de ani au existat diverse voci care s-au luptat până acolo încât să-l scoată din manualele de literatură. O țară fără cultură este stearpă. Pe cât crește tehnologia, pe atât scade și gradul de cultură, bun-simț și inteligență. De ce să îți folosești creierul când Inteligența Artificială o poate face pentru tine? De ce să păstrezi valori literare când le poți înlocui cu iluzii progresiste?
REPORTER: Ți-am citit din texte, ești parcă mereu tristă pentru serbările din zori.
JULIA BLAGA: În tristețea aceasta s-ar putea ascunde un bob din spiritul mioritic, tipic românesc, dar poate ascunde și o latură a personalității mele. Personal, nu mă consider o persoană tristă, ci mai degrabă profundă, analitică, gânditoare. Totodată, mi-am însușit inconștient câteva caracteristici literare ale unor scriitori români. Dacă vorbim despre cei trei beta Bacovia, Barbu și Blaga, aș spune că în articolele şi cărțile mele predomină Bacovia cu melancolia lui, Blaga cu filozofia sa și Barbu cu ermetismul său specific. Sper sǎ nu citească aceste rânduri un critic literar… ci doar urmăritorii mei de pe blog.
REPORTER: Ce ți-a oferit blogosfera, dincolo de orizonturile de așteptare metafizică?
JULIA BLAGA: Un spațiu de gândire. O voce. Libertate în exprimare și conectivitate.
REPORTER: Ar trebui să ne îngrijoreze fenomenul „Cancel Culture„?
JULIA BLAGA: Meditez la întrebarea asta. În momentul de față nu îmi pare o amenințare. Chiar conceptul în sine, măcar că s-a răspândit cu iuțeală, nu este încă bine definit. În timp ce unii consideră „Cancel Culture” („Șterge Cultura”, lb. engl., n.n.) ca pe un act de libertate de exprimare, conservatorii au identificat conceptul ca fiind o amenințare la adresa libertății de exprimare. Termenul a fost și este folosit în mare parte pe social-media ca să stabilească un soi de dreptate socială. Ce se ascunde exact în spatele acestui fenomen este incertitudine.
REPORTER: Dă-ne un plan de viitor despre care știi sigur că nu se va împlini.
JULIA BLAGA: Să devin milionară (râde, n.n.)
REPORTER: Un mesaj optimist pentru generațiile care vor să vină. În România.
JULIA BLAGA: Chibzuiește-ți timpul fără remușcări, drept și fără judecată, oriunde te-ai afla. Organizează-ți viața înțelept, după codul si regulile divine, iar mai presus de toate, iubește… Iubește cu toată plinătatea până nu va mai fi nevoie să te prefaci. Iar dacă dorul după țara ta natală te mistuie, fă-ți bagajul.
Parteneriat Ziua Cultural
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet