La 7 august 1911 se stingea la Sinaia, în județul Prahova, unul dintre cele mai pitorești personaje țărănești din Transilvania, Badea Cârțan. Acest cioban simplu, umil, a reprezentat un model pentru lupta românilor transilvăneni pentru independență și pentru unirea Ardealului cu România. Lupta sa clandestină de a folosi cartea românească introdusă ilicit în Transilvania pe post de cea mai efcientă armă pentru a educa masele, a rămas adânc întipărită în conștiința poporului român.
Pe vremea Imperiului Austro-Ungar reprezenta o gravă crimă să introduci cărți scrise în limba română în Transilvania, mii de volume de carte în limba română fiind pe lista neagră a cărților interzise de către administrația austro-ungară din Ardeal. Asumându-și niște riscuri enorme, Badea Cârțan făcea frecvent drumuri în Muntenia, în Regatul României, aducând cu el înapoi sute de cărți în limba română, mai ales dintre cele care lipseau cel mai mult din Ardeal, cu tematică patriotică și istorică.
Timp de trei decenii, Badea Cârțan a trecut dintr-o provincie în alta munții, transferând clandestin în Transilvania sute de volume de carte valoroasă care au ajutat foarte mult dezvoltarea culturală a românilor ardeleni. Din traficul acesta clandestin de carte românească, s-au născut în zona Sibiului și împrejurimi câteva generații de aur ale intelectualității românești, în frunte cu reprezentanții presei și ai asociațiilor culturale românești.
Dar inima ciobanului Badea Cârțan nu ardea doar setea de răspândire a culturii române printre românii ardeleni, ci îl mistuia în același timp și o sete de cunoaștere a rădăcinilor poporului român. A călătorit mult prin țară și prin străinătate pentru a-și satisface această sete a cunoașterii originii poporului român, ajungând la un moment prin călătoriile sale să poposească tocmai sub Columna lui Traian de la Roma, în Italia.
„Cum era singur și al nimănui, cum se făcuse seară, s-a așezat pe trotuar și s-a culcat la picioarele Columnei. A doua zi dimineața, trecătorii, polițiștii, ziariștii, au avut o revelație: un țăran din Corjați, un dac la picioarele Columnei lui Traian. ”
Astfel, Badea Cârțan a făcut senzație la Roma, fiind primit cu multă simpatie și prietenie în mediile culturale, politice și jurnalistice din Italia. Ajunsese fără să-și propună asta în rolul de ambasador al culturii și al neamului românesc peste granițele țării, un lucru inedit și neașteptat pentru acele vremuri. Presa din Roma a scris în ziua următoare:
„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”.|
I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri.