De sub streașina Munților Făgărașului, din satul Viștea de Sus, ne-a sosit vestea plecării la Domnul, în noaptea de Sfânta Maria Mare (14/15 august 2024), a luptătorului anticomunist Vasile Bucelea. Participant la Rezistența anticomunistă din Țara Făgărașului, fost deținut politic, Vasile Bucelea avea vârsta de 89 de ani.
Născut în 1935, fiind cel mai mic copil al familiei Vasile și Sofia Bucelea, avea să dovedească, în 1951, la vârsta de doar 16 ani, că în vinele sale curgea sânge de făgărăşean, intrând în reţeaua de sprijin a Mişcării de Rezistenţă Anticomunistă şi Antisovietică din Munţii Făgăraşului, prin intermediul fratelui său, Ion Bucelea, care era coleg la Liceul ,,Radu Negru” din Făgăraş cu Remus Sofonea, unul dintre partizanii din grupul Ion Gavrilă Ogoranu. De altfel, întreaga sa familie s-a implicat în lupta de rezistență anticomunistă, sprijinind tinerii partizani din munți. Fratele său Ion Bucelea, născut în 1928, era absolvent al Facultăţii de Matematică din Bucureşti, iar Ana Bucelea, născută în 1925, era măritată cu profesorul Olimpiu Borzea, liderul Rețelei de sprijin Viștea a Rezistenței făgărășene.
Vasile Bucelea avea să fie ajutorul lui Olimpiu Borzea, cumnatul său, în tragedia din casa acestuia, când partizanii Remus Sofonea și Laurian Hașu s-au împușcat reciproc pentru a evita căderea lor în mâinile Securității. După consumarea tragediei, Vasile Bucelea l-a îngrijit pe Laurean Haşu din iunie până în octombrie 1953, când acesta și-a revenit, plecând înapoi la luptătorii din munți.
S-a căsătorit, în 1956, cu Livia Bucelea (născută Şerban, în 1939). La scurt timp, la 13 decembrie 1956, a fost arestat de Securitate, soția fiind însărcinată cu primul său copil, Viorica (născută la 15 iulie 1957). În aceeași zi de 15 iulie 1957, Tribunalul Militar Sibiu îl condamna la 25 de ani muncă silnică. Timp de 4 ani nu a știu nimic de familia lui. Toţi trei frații erau arestaţi, iar casa percheziționată. Tatăl său, care era sigur că va fi arestat şi el, torturat şi pus să-şi denunţe copiii, s-a spânzurat în şură. Soţia lui, care nu împlinise 18 ani, era gravidă, cu ambii părinţi de pe curte (socrii) morți şi cu soţul arestat, rămăsese singură, fără niciun ajutor, dată afară din casa confiscată. A fost anchetat 7 luni la Securitatea din Braşov. A urmat procesul prin care a fost condamnat la 25 ani muncă silnică. Recursul pe care l-a înaintat avocatul din oficiu a fost respins de Curtea Militară Supremă în august 1957. După condamnare a executat pedeapsa în penitenciarul din Sibiu (vara 1957-vara 1958), Gherla (vara 1958-primăvara 1963), lagărul Luciul Giurgeni (primăvara 1963-toamna 1963), Jilava (toamna 1963-13 aprilie 1964).
A fost eliberat în 1964, în cadrul decretelor de grațiere a deținuților politici, fiind epuizat şi bolnav de hepatită, colită, ulcer şi varice, ca urmare a condițiilor extrem de dure de detenție. La un an şi jumătate de la liberare, în 1965, s-a născut fiul lui, Daniel, iar în 1969, cel de-al treilea copil, Mircea.
În anii următori liberării, a urmat mai multe tratamente medicale, dar timp de 7 ani nu a fost apt de muncă. – integral pe www.napocanews.ro.