Balada Clujului

Napoca setos în fapte

Străjer din antichitate. 

Anii tăi sunt fără număr

Clujule tu ești tot tânăr.

Gând rebel, planuri mănoase

Voievod între orașe.

Cetățuia ta simbol

Farmec, amintiri și dor.

Să trăiești ades ca sfetnic

În orașul multietnic

Cu statui în Centrul Pieței 

Câștigi roua frumuseții.

Secolele dând târcoale

Se înalță catedrale.

Limba-n dangăt, viu răsunet

În a casei clopot vuiet

Iar în marș, sub influență

Clopotele au prezență

Rapsodie, a lor glas

Ochii ațintiți la ceas

Sunet meșter trecător

Omul frate muritor.

Unde-s locuri de închinare

Vom sădi mereu o floare.

Cu mijlocul tău încins

Drum pe coastă ai deschis

Cu dragostea ta de deal

Tu ești primul în Ardeal.

Șade stânca timpului

În suflarea vântului

Când la vechile saloane

Veneau birje și claxoane.

Rochii lungi și catifea

Frac la domni, patalama

Și priviri ce se întorc 

Spre noianul de noroc

Simplu dans, în seri de iarnă

Când părintele-i pe-afară.

Dalta, pana și penelul

Întregeau auditoriul.

Când suișul se însoară

Vine vremea ce-l coboară

Generații iubitoare

Trece veacul, dorul moare.

Cititoare de destine

Frunzele-s pe creangă pline

Câte oare vor cădea

Când revine toamna grea?

Te umbrești precum un munte

Într-o lacrimă fierbinte

Strălucești fruntaș, destoinic

Pe-un cer făr’ de întuneric.

Clujule brav interpret

O cafea la Orient?

Clujule măreț stindard

Sculptor, literat sau bard

Tu ești proba de virtute

Un isteț cu văi tăcute.

Cluj îndrăgostit de Someș

Iar eu vin din straniu iureș

Să fiu pildă pentru vânt

Voi da apă spre pământ,

Voi preface în izvoare

Zâmbetele de fecioare.

Clujule, tu aveai palate,

Timp cu genii în halate.

Clujule, studenții tăi,

Cei mai noi sau cei de ieri

Înfloresc arhitectura,

Cartea, stilul și cultura.

Clujule, lacrima ta

Pune pana în mâna mea

Cu toți fii tăi de aur

Care sunt un sfânt tezaur.

Să mai vină o ninsoare

Apoi, răsărit de floare

Vie ziua cea mai lungă

Și recolta să ne-ajungă.

Vom închide an solar

Cu o piatră de hotar.

Brave vremuri, zor și lut

Avântul pe sub pământ 

În umbrar placat cu șine

Întrevăd alte destine.

Din aproape spre departe 

Timp legat prin ore frate

Zboară și apoi se supun

Când vestirea e din turn.

Din cuvinte domnitoare

Eu am scris istorioare

Aleg ritmul și cadența

Pentru public, reverența.

Clujule când te ridici

Toată negura despici

Și-altă voce nu-i mai tare

Ca cea a măriei tale!

Clujule măria ta, 

Cât îți bate inima

Tu ești fruntea celor multe

Tâmple cu fire cărunte. (ISMAIL SORIN)