După Tratatul de la Trianon, din Parlamentul României au venit o serie de legi care să ajute comunitățile de români din anumite zone ale țării în care autoritățile austro-ungare au dus o politică agresivă de pauperizare a populației românești din Transilvania. Vasile Lucaciu, militant pentru drepturile românilor din Transilvania, a insistat din calitatea sa de deputat pentru urgentarea adoptării Legii Reformei Agrare, argumentând lipsa acută de pământ cu care se confruntau țăranii români din zona de Nord Vest a României, după secole de jaf și de exploatare nemiloasă a nobililor maghiarii, perfizii grofi care încă mai aveau apucături feudale chiar și la începutul secolului XX.
Așa se face că la doar câțiva ani distanță, primul grup de țărani români maramureșeni din Şişeşti ajunge în anul 1924 pe meleagurile unde s-a fondat satul Lucăceni, după numele militantului pentru drepturile românilor din Transilvania, Vasile Lucaciu. Cu implicarea directă a lui Vasile Lucaciu, aproape 200 de familii din comunele Șișești, Dănești, Surdești se lasă convinse să vină în actuala comună Berveni din județul Satu Mare, ademenită fiecare familie cu loturile tip de 10 jug. cat. pământ arător, 800 stj. p. loturi de casă și 348 jug. cat. de pășune comunală.
După Dictatul de la Viena de la 30 August 1940, trei emisari ai lui Horthy, regentul Ungariei, poposesc la începutul lunii octombrie 1940 în Berveni, insistând pe lângă autoritățile locale maghiare că toți locuitorii români din Lucăceni trebuie evacuați, la nevoie chiar și cu forță extremă și trimiși peste noua graniță cu România.
Horthy trimite un tren cu câteva vagoane cu soldați maghiari la Lucăceni pentru a încuraja populația maghiară din Berveni să purceadă la izgonirea românilor lucăceneni, promițându-le că tot ceea ce vor putea jefui din gospodăriile românilor, animale, alimente, cereale sau alte lucruri, vor rămâne în posesia lor.
Neizbutind să convingă autoritățile din Berveni (n.a. localitate învecinată cu populație maghiară) să-i gonească și să-i scoată pe românii din Lucăceni din casele lor, cei trei emisari ai lui Horthy trimiși la Berveni se întorc în Ungaria, provocând furia celui devenit “regent” al statului ungar. Nervos, Horthy trimite un tren cu câteva vagoane cu soldați maghiari la Lucăceni pentru a încuraja populația maghiară din Berveni să purceadă la izgonirea românilor lucăceneni, promițându-le că tot ceea ce vor putea jefui din gospodăriile românilor, animale, alimente, cereale sau alte lucruri, vor rămâne în posesia lor. Astăzi, acea linie ferată pare părăsită, neutilizată de multă vreme, însă amintirea bătrânilor este încă vie, ei amintindu-și și acum cu groază soldații maghiari coborâți din trenurile care aduceau teroarea la Lucăceni.
La câțiva pași de Arhanghelul Mihail pictat pe biserica din Lucăceni, județul Satu Mare, am ascultat o cutremurătoare istorisire a momentelor groaznice pe care le-au trăit românii în toamna anului 1940, atunci când maghiarii din Berveni au năvălit asupra satului jefuind, bătând și chiar omorând. O femeie bătrână din Lucăceni care s-a împotrivit jefuitorilor veniți din Berveni a sfârșit ucisă sub o ploaie de lovituri, inclusiv de secure…
“Deşi aceşti colonişti au fost aşezaţi aici în scopul învederat de a se disloca masele compact româneşti, toţi au fost lăsaţi în proprietăţile lor, statul român neluând nici o măsură de a poseda sau turbura exerciţiul dreptului lor. Ungurii în schimb au deslănţuit împotriva coloniştilor români din teritoriul cedat o aprigă prigoană pentru ilustrarea căreia ne mărginim a cita doar câteva exemple: 162 familii de colonişti români din colonia Macea, Judeţul Bihor, au fost scoase de autorităţile maghiare din proprietăţile lor – 1901 jugăre şi 159 de case; 230 familii de colonişti români din Lucăceni, Jud. Satu-Mare, au fost deposedate prin aceleaşi mijloace de teroare, la 12-13 Octombrie 1940.”, scrie Mircea Vâlcu-Mehedinţi în lucrarea sa intitulată “Dezvăluiri. Faţa necunoscută a Istoriei României. Memoria Istoriei” – volumul 8 [Ardealul – Prigoana românilor – Holocaust (1940-1947)]
Trist este că nici măcar acum în zilele noastre situația românilor din Lucăceni nu s-a îmbunătățit considerabil, ci se duce în continuare o luptă identitară surdă și oarbă, prin care noile autorități sprijnite de către UDMR duc în continuare o politică vădită de deznaționalizare și de promovare a unei false superiorități a culturii și istoriei maghiare.
Nicolae Iorga: “Un popor care nu-și cunoaște trecutul e condamnat să-l repete“.
Donează pentru Glasul.info!
În conturile de la Banca Transilvania: RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă.Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii
Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul
Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.
Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.
Se întâmplă și la Oradea lucruri neplăcute la nivel identitar, de pildă asaltul antiromânesc împotriva monumentelor românești, începând cu Mihai Viteazul, Emanuil Gojdu și terminând cu Mihai Eminescu și Monumentul Independenței. Însă de foartă multă vreme un lucru rămâne neschimbat și anume Ziua Orașului, sărbătorită pe 12 octombrie și simbolizând […]
Urmăriți Glasul.info și pe Google News
