Legislația de după anul 1867 a fost concepută în asemenea fel încât nemaghiarii să aibă extrem de puține șanse de a conta pe plan politic și social, excluzând de la vot majoritatea populației românești. Puținii candidați ai românilor care reușeau cu chiu cu vai să îndeplinească acele condiții draconice impuse nemaghiarilor erau efectiv intimidați, amenințați sau chiar bătuți în timpul campaniei electorale.
Alegerile pentru Parlamentul Ungariei se lăsau nu de puține ori cu bătăi, violențe, sau chiar cu uciderea românilor. Pe octombrie 1907 Tribunalul din Oradea Mare preia cazul alegerii de deputat la Tinca, unde jandarmii l-au împușcat mortal pe românul G. Marcas.
Chiar dacă 36 de martori dovedesc nevinovătția acuzațiilor, tribunalul ține saă-și dovedească apartenența la hungarism, condamnând țăranii Moise Cos la 2 ani de temniță, pe Gheorghe Cos la 8 luni și pe Ioan Bertea la 3 luni temniță. Motivul? Agitație contra statului maghiar și nesupunere față de autorități. Toți martorii au dovedit că Gheorghe Cos n-a fost în sat în ziua de 9 mai. Lucra la câmp.Sentinta a rămas însă neschimbată.
