După intrarea României în 1916 în Primul Război Mondial, locotenentul Victor E. loachimovici s-a prezentat la Regimentul “Vasile Lupu” nr. 36, care avea reşedinţa la Turtucaia. În timpul asediului de la Turtucaia, în luptele cu bulgarii, Victor loachimovici a participat la luptele sângeroase de la Staroselo. Văzându-se înconjurat de dușmani și nedorind să devină prizonierul bulgarilor, Victor loachimovici își scoate revolverul și se sinucide, trupul său fiind luat de apele Dunării.
După ce locotenentul (r) Victor Ioachimovici (1887-1916) se sinucide la Turtucaia, refuzând să devină prizonierul bulgarilor, în memoria acestuia dar și a celorlalți flăcăi căzuți la Turtucaia, tatăl său Emil Ioachimovici a dezvelit un monument comemorativ intitulat “Monumentul Turtucaia”, la 13 octombrie 1929, în cimitirul bucureştean Bellu, în spatele capelei.
“Monumentul Turtucaia” a fost inaugurat pe 13 octombrie 1929, în cadrul unei pioase solemnități la care pe lângă familia eroului Victor loachimovici au mai participat și cei de Baroul Ilfov, reprezentanţi ai Ministerului Apărării, precum și membri ai Societăţii “Cultul Eroilor”.
“Monumentul Turtucaia” din Cimitirul Bellu, Foto: Wikipedia.org / Eugen Simion 14