Din lumea o scenă cu stor coborât
Se înalță în versuri ilustrul trecut
Și pot chitare și onor castaniete
Să-i vrăjească pe tineri și dame cochete.
Se întrupa atunci din cuvinte, o punte
Până la valuri cu pricini temute
Ca oameni surprinși de al stihiilor șoim
Să nu eșueze, să ajungă la țărm.
Călăreți și trăsuri de povară, calești
Prin locuri aride puteai să întâlnești
Se întâmpla în urmă cu sute de ani
Pentru spor în poveste, iubire și bani.
Timpul zboară și lumea pășește
Pe un nou mileniu, aceeași poveste
Aceleași mori doritoare de vânt…
Îmi pun o întrebare: Eu cine sunt?
Când eram mic jucăuș prin ogrăzi
Gândeam ca cel mic cu chiot pe străzi
Întoarcem o filă și june într-o școală
Am prins drag ,de o divină profesoară.
O voce muzicală, cu viu stil ce avea
Cu proză și vers atmosfera creștea.
Fereastra deschisă și norii în zbor
Se evoca, pe cel mai iubit scriitor.
Trec anotimpuri și junele crește
De o fată în clasă se îndrăgostește
Cât a durat iubirea mă vedeam împărat
Cu palat din piatră, pe munte încălecat.
Vremea în valuri și gândul promis
Nu și-au onorat jurnalul deschis
Pentru trauma în suflet, un rău debordant
Am bănuit de eșec, pe un coleg mai pătat.
Avea vină și cerul, prea s-a depărtat
De mine prea smerit cu sacii de păcat
Dar nu acuzam pe Tatăl, pe Fiul, pe Măicuță
Să nu mi se mai șteargă și ultima steluță.
Tristețea se adâncește și strică vestea bună
Dragostea nu-i aceeași cu un ascuns de lună
Căci luna își revine și varsă peste semeni
Răspuns de voie bună și raze dulci de-asemeni.
Când eram mai copt ,ajuns la vârsta verii
Conjugam în taină secretele puterii
Studiam și noaptea un mare filosof
Ca după marea luptă să nu mai spun of, of.
Sculați frați să mergem la pas, acolo
Cu noi în vers este și marele Apollo
Deplâng aceste lupte cu iz clar șifonat
Ce-au adus pe corp, răni și nițel capul spart.
Cu gaze inhalate și brațul sângerând
Ne vom mai duce noi acolo, în curând?
A fost un crez năvalnic, oare această luptă
În clinci cu un balaur să îl învingi prin trântă?
Schimbarea o să vină cu multă dibăcie
Nu cu șef Apollo, în mica erezie
Chemați sunt toți să fie, muguri pe o creangă
Și mugurii în floare ,să mai aducă roadă.
Iubita ce a fost, un farmec adorat
În viața ei curată n-a mers după pătat
Nici cerul nu-i dator să-mi facă mie cinste
Eu sunt lui îndatorat să îi respect cuvinte.
Când am ajuns târziu la aceste învățăminte
Luna strângea un nor cu brațul ei fierbinte
Pentru stranii fapte în timp desfășurat
Am un răspuns ferm: Sunt cel mai vinovat.
Foto: pixabay.com, inkeraabe.