Bătălia pierdută. Batalla Perdida

Din lumea o scenă cu stor coborât 

Se înalță în versuri ilustrul trecut

Și pot chitare și onor castaniete 

Să-i vrăjească pe tineri și dame cochete.

Se întrupa atunci din cuvinte, o punte

Până la valuri cu pricini temute

Ca oameni surprinși de al stihiilor șoim

Să nu eșueze, să ajungă la țărm.

Călăreți și trăsuri de povară, calești

Prin locuri aride puteai să întâlnești 

Se întâmpla în urmă cu sute de ani

Pentru spor în poveste, iubire și bani.

Timpul zboară și lumea pășește

Pe un nou mileniu, aceeași poveste

Aceleași mori doritoare de vânt…

Îmi pun o întrebare: Eu cine sunt?

Când eram mic jucăuș prin ogrăzi

Gândeam ca cel mic cu chiot pe străzi

Întoarcem o filă și june într-o școală

Am prins drag ,de o divină profesoară.

O voce muzicală, cu viu stil ce avea

Cu proză și vers atmosfera creștea.

Fereastra deschisă și norii în zbor

Se evoca, pe cel mai iubit scriitor.

Trec anotimpuri și junele crește

De o fată în clasă se îndrăgostește

Cât a durat iubirea mă vedeam împărat

Cu palat din piatră, pe  munte încălecat.

Vremea în valuri și gândul promis

Nu și-au onorat jurnalul deschis

Pentru trauma în suflet, un rău debordant

Am bănuit de eșec, pe un coleg mai pătat.

Avea vină și cerul, prea s-a depărtat

De mine prea smerit cu sacii de păcat

Dar nu acuzam pe Tatăl, pe Fiul, pe Măicuță

Să nu mi se mai șteargă și ultima steluță.

Tristețea se adâncește și strică vestea bună

Dragostea nu-i aceeași cu un ascuns de lună

Căci luna își revine și varsă peste semeni

Răspuns de voie bună și raze dulci de-asemeni.

Când eram mai copt ,ajuns la vârsta verii

Conjugam în taină secretele puterii

Studiam și noaptea un mare filosof

Ca după marea luptă să nu mai spun of, of.

Sculați frați să mergem la pas, acolo

Cu noi în vers este și marele Apollo

Deplâng aceste lupte cu iz clar șifonat

Ce-au adus pe corp, răni și nițel capul spart.

Cu gaze inhalate și brațul sângerând 

Ne vom mai duce noi acolo, în curând?

A fost un crez năvalnic, oare această luptă

În clinci cu un balaur să îl învingi prin trântă?

Schimbarea o să vină cu multă dibăcie

Nu cu șef Apollo, în mica erezie

Chemați sunt toți să fie, muguri pe o creangă

Și mugurii în floare ,să mai aducă roadă.

Iubita ce a fost, un farmec adorat

În viața ei curată n-a mers după pătat

Nici cerul nu-i dator să-mi facă mie cinste

Eu sunt lui îndatorat să îi respect cuvinte.

Când am ajuns târziu la aceste învățăminte

Luna strângea un nor cu brațul ei fierbinte

Pentru stranii fapte în timp desfășurat

Am un răspuns ferm: Sunt cel mai vinovat.

ISMAIL SORIN

Foto: pixabay.com, inkeraabe.