Un mare patriot român din generația memorandiștilor este uitat pe nedrept, învățătorul Zaharie Neamțu din Pleșcuța, județul Arad, deși acesta a fost un luptător neobosit pentru drepturile naționale ale românilor. La fel ca mulți alți luptători pentru drepturile românilor în timpul regimului dualist austro-ungar, Zaharie Neamțu a fost prigonit de către autoritățile maghiare până la Marea Unire din Decembrie 1918.
Învățătorul din comuna Pleșcuța din județul Arad avea să dea piept cu prigoana maghiară destul de devreme, încă din anul 1905, când activitățile sale puse în slujba neamului românesc încep să deranjeze elementul unguresc din zona Aradului. Iată ce nota ziarul Gazeta Transilvaniei din 23 decembrie 1905:
“Ziarului „As Újság“ i-se depeşăză din Arad cu data de 20 Decemvrie. Gendarmeria din Hălmagiu a arestat azi dimineaţă pe Zaharie Neamţu, învăţător român în Plescuţa, fiindcă duminica trecută la o adunare a ţinut un discurs aţâţător. Gendarmii au pus pe învăţător în fiare şi l-au escortat la procuratura din Arad. Procurorul Szabolcsai a luat imediat interogatorul lui Neamţu și confirmând deţinerea, a ordonat internarea lui în arestul preventiv din Arad.” (Gazeta Transilvaniei, 20 decembrie 1905)
Astfel la 19 Noiembrie 1906 Zaharie Neamţu, învăţător în Plescuţa, cott. Arad (n.r. comitatul Arad), este osândit la 2 de zile închisoare, pentru „agitaţii” împotriva statului ungar. Motivul? Acela că învățătorul ar fi ținut la o adunare publică un discurs pe care l-au considerat “ațâțător” (n.r. instigator), un discurs care făcea apel la redeșteptarea națională a românilor.
Ziarul local din Arad, Tribuna poporului, descria și el prin ce a trebuit să treacă bietul învățător român, doar pentru că lupta pentru drepturile identitare ale neamului său:
“Învăţătorul Zaharie Neamţu din Pleşcuţa este adus ferecat în temniţa din Arad, învinuit, că a aţîţat poporul la răscoală” (Tribuna poporului, 31 Decembrie / 12 Ianuarie 1906)
Atâta frică aveau autoritățile maghiare de o posibilă redeșteptare națională a românilor din Transilvania, Crișana și Banat încât l-au învinuit pe învățătorul Zaharie Neamțu că “a ațâțat poporul la răscoală”.
Dar necazurile învățătorului sunt departe de a se fi încheiat pentru că îl ajunge din urmă un proces “de calomnie” prin care notarul Skonda László şi cârciumarul Schiller Mór voiau să-l vadă la închisoare sau ba chiar mai rău, obișnuiți ca toate cazurile împotriva românilor să fie judecate mereu în defavoarea românilor.
Stupoare mare însă pentru cei doi acuzatori, pentru că la judecată în cele din urmă învățătorul Zaharie Neamțu câștigă după câțiva ani, respectiv în anul 1908, iar până și un ziar unguresc se plasează de partea românului câștigător printr-un articol intitulat “Martirul dreptății”:
“Ziarul »Aradi Közlönye de azi scriind sub titlul » Martirul dreptăţii « despre cazul d-lui Zaharie Neamţu încheie astfel: învăţătorul târât pe nedreptul şi-a primit în sfârşit satisfacţie, dar sentinţa strictă a judecătoriei din Halmagiu a produs groază în comună şi în cercul Halmagiului.”
Învățătorul Zaharie Neamțu este achitat în procesul de calomnie în care fusese acuzat de calomnie de către notarul Skonda Laszlo și cârciumarul Schiller Mor. Cauza învățătorului Zaharie Neamțu a fost apărată în instanță de către avocatul Iustin Marșieu.
Toată viața sa, învățătorul Zaharie Neamțu și-a dedicat-o propășirii identitare a neamului românesc, luptând activ pentru acest deziderat. A fost implicat în lupta socială, politică și culturală a românilor aflați sub regimul austro-ungar. După căderea Imperiului austro-ungar, Zaharie Neamțu face parte din elita intelectuală națională a poporului român, participând la diverse evenimente publice și jucând în continuare un rol important ca model de luptă națională pentru neamul românesc.
A lăsat în urma sa și urmași de seamă: a avut un fiu, născut la Pleșcuța în anul 1900, Coriolan Neamțu, educat în spirit patriotic. În anul 1918, la 18 ani, elevul caporal Coriolan Neamțu se infiltrează printre unguri și culege informații importante direct de la sursă despre prezența românilor recrutați cu forța în armata austro-ungară chiar și pe finalul războiului. Mai târziu va ajunge funcționar în municipiul Satu Mare și va avea la rândul său în anul 1925 un fiu pe care îl va numi la fel ca pe el, Coriolan Neamțu. Păstrând buna tradiție a obârșiei intelectuale a strămoșilor săi și nepotul sătmărean Coriolan Neamțu le va călca pe urme…