27 Ianuarie 1942 – Pentru vina de a fi purtat cămașa afară din pantaloni, un român este bătut de unguri până își pierde cunoștința

Într-o lucrare a istoricului Vasile Lechințan sunt relatate numeroase atrocități pe care horthyștii le-au comis între anii 1940-1944 în Ardealul de Nord. Crima, tortura, bătaia, jaful și alte abuzuri monstruoase erau la ordinea zilei în Ardealul ocupat de către unguri după 30 August 1940. Refugiații români care încercau să fugă în România din teritoriul ocupat de unguri erau jefuiți, bătuți sau uciși.

La 27 ianuarie 1942, în comuna Urmeniș, refugiatul Blaga Alexandru relatează că la centrul de premilitărie din Reghin a văzut, cum comandantul premilitarilor a bătut pe un premilitar român așa de rău, încât a rămas în nesimțire, pentru motivul că a venit cu cămașa scoasă din pantaloni. 

“Premilităria” era un soi de organizare paramilitară prin care statul ungar își pregătea cetățenii, în special tinerii să devină soldați, ostași. Cea mai infamă dintre aceste organizații paramilitare era cea a Levenților, care folosea îndoctrinarea la ură pentru a crea soldați tineri dispuși să ucidă fără niciun fel de milă sau urmă de remușcare.

În Ardealul de Nord ocupat de către unguri, adeseori românii obligați de către autoritățile ungare să facă parte din aceste activități paramilitare erau abuzați, torturați, umiliți sau chiar uciși sub pretextul dezertării sau al lipsei de patriotism pentru Ungaria.

Așa este și acest caz de la 27 ianuarie 1942 de la Reghin, relatat de către refugiatul român Blaga Alexandru. În general, din cauza lipsei de încredere pe care o aveau ungurii față de românii ardeleni, în activitățile “premilitare” românii erau folosiți la muncile grele, la lucrări de infrastructură, la săpat șanțuri, cărat piatră sau lemn, la lucrările desfășurate pe calea ferată sau la spart piatră în carierele de piatră. Românii erau excluși din ierarhia acestor organizații paramilitare ungare și ținuți permanent sub o atentă observație. Pe finalul războiului, când era clar că frontul de est se prăbușise și sovieticii se îndreptau deciși să ajungă până la Berlin, aceste organizații au încercat să-și șteargă urmele distrugând documentele și jefuind până și o parte din arhivele din administrația statului român în timpul retragerii lor către Ungaria. Astfel, românii au pierdut o bună parte din arhivele statului român, arhive care au ajuns în Ungaria la Budapesta.

Orice stat normal la cap și-ar cere azi acele arhive jefuite din România înapoi. Numai statul român nu o face. De ce?