28 Ianuarie 1760 – Hotărârea de a li se permite valahilor să-şi ridice biserici este contestată de primarii şi sătenii saşi

La 28 Ianuarie 1760 Primarii şi sătenii saşi din Lechinţa şi Sângeorzul săsesc anunţă magistratului că vor protesta la guvern contra hotărârii de a li se permite Valahilor să-şi ridice biserici. Cu alte cuvinte sașii își doreau menținerea stării de fapt, prin care românilor ardeleni le era interzis “prin lege” să-și ridice biserici sau alte lăcașuri religioase.

Una din marotele prin intermediul căreia este atacată cu o agresivitate ieșită din comun continuitatea românilor ardeleni în Transilvania este aceea că nu au lăsat “urme” vizibile, că nu au construit biserici sau cetăți de piatră, că nu au lăsat ceva durabil în urma conviețuirii cu coloniștii și invadatorii de pe teritoriul Transilvaniei.

Nici nu aveau cum să lase aceste urme românii, câtă vreme invadatorii și coloniștii alogeni din Ardeal le interziceau românilor acest lucru, le interziceau să ridice biserici de piatră, le interziceau să ridice fortificații, cetăți sau edificii de piatră, durabile.

Un alt motiv era exploatarea și jefuirea economică sistematică a românilor ardeleni, sărăcirea și spolierea neamului românesc de-a lungul a secole întregi, fenomen care a forțat de multe ori plecarea sau refugierea în masă a românilor transilvăneni dincolo de Carpați.

Dacă în perioada medievală pentru a scăpa de taxarea și impozitarea excesivă românii ardeleni fugeau din Transilvania și se refugiau în Moldova sau în Țara Românească, spre sfârșitul secolul XIX românii emigrau în masă în America, căutându-și norocul și scăparea din ghearele austriecilor și ungurilor în SUA.

Astfel, românii nu mai puteau niciodată înainta, nici pe plan economic, social, cultural sau de altă natură. Sub abuzurile și asuprirea alogenilor și invadatorilor care puseseră samavolnic mâna pe conducerea Transilvaniei, deși elementul românesc din acest teritoriu era cel mai numeros, sfidând parcă legea pământului și a dreptului la autodeterminarea neamului românesc, românii nu au reușit niciodată să iasă din acest marasm al spolierii și opresiunii îndreptate împotriva lor, până la momentul de la 1 Decembrie 1918.