Nu doar libertățile identitare, culturale, politice, sociale ale românilor ardeleni erau interzise de către unguri în Transilvania, ci și libertățile religioase.
De la Budapesta se creau legi atât de subversive încât să permită statului ungar să intervină până și în problemele de ordin religios. Când astfel de intruziuni în viața spirituală sau religioasă erau respinse categoric de către liderii spirituali ai nemaghiarilor, autoritățile interveneau cu bocancii în treburile interne ale vieții bisericești, instaurând teroarea și groaza prin măsuri brutale și aberante.
La data de 1 februarie 1898 se scria în ziarul românesc „Tribuna Poporului” despre procesul absurd ce a avut loc în județul Bihor, la Oradea, așa numitul “Proces de agitație” (n.r. la Tribunalul din Oradea mare, ziua judecății nu este indicată). Acuzatul era preotul Ioan Secheli din Turia (pe Crișul repede).
Substratul acuzației:
“a fost denunțat că a agitat între enoriașii săi contra căsătoriei civile și a noilor legi religioase introduse în Ungaria. A fost condamnat la 3 luni temniță ordinară și 150 florini amendă”. (n.r. textul este reprodus din ziarul românesc „Tribuna Poporului” 1/13 Febr. 1898).
Observăm astfel că liderii spirituali ai românilor care se ridicau pentru apărarea dogmei religioase sau a ritualilor religioase străbune erau imediat luați în colimator de către autoritățile ungare și tratate cu o sălbăticie care amintește de năvălirile barbare de dinaintea Evului Mediu. Asta a fost atmosfera în care românii au trăit sute de ani în Transilvania, și din păcate există semnele că se vor a fi repetate astfel de incidente.
Tot la Oradea, la Curtea de Apel Oradea, un caz de discriminare făcut de către CNCD împotriva românilor este tratat ca la sfârșitul secolului XIX….