19 Iulie 1877 – Rușii cereau cu insistență ajutorul României după înfrângerile cu turcii

La data de 19 iulie 1877, Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor rusești, a adresat principelui Carol o telegramă cifrată în care, relatându-i despre înfrângerea suferită de trupele rusești în cea de-a doua bătălie de la Plevna, i-a cerut cu insistență ajutorul. Primele unități ale Armatei Române au trecut Dunărea și au luat în primire paza podului de vase Zimnicea-Svistov. 

Evenimentul din 19 iulie 1877, cu telegrama trimisă de Marele Duce Nicolae către Principele Carol I, este unul dintre momentele cruciale ale Războiului de Independență al României (1877–1878) și marchează recunoașterea valorii și necesității intervenției armatei române în conflictul ruso-otoman.

În aprilie 1877, Rusia a declarat război Imperiului Otoman și a început traversarea Dunării spre sud. România, deși formal vasală Porții Otomane, a încheiat o convenție militară cu Rusia, iar în 9 mai 1877 a proclamat independența de stat. Armata română rămăsese inițial în defensivă, protejând granițele și sprijinind logistic ofensiva rusă.

După traversarea Dunării, trupele ruse au atacat fortăreața Plevna, un punct strategic de apărare în Bulgaria. Lupta de la Plevna (8 iulie – 18 iulie 1877) s-a dovedit un eșec major pentru ruși pentru că apărarea otomană, condusă de Osman Pașa, a fost puternică și bine organizată. Rușii au suferit pierderi grele, iar ofensiva lor a fost blocată.

În această situație critică, Marele Duce Nicolae, fratele țarului Alexandru al II-lea și comandantul suprem al armatei ruse din Balcani, i-a trimis o telegramă cifrată principelui Carol. În ea, cerea ajutor urgent, fiind pentru prima dată când Rusia recunoștea că nu poate cuceri Plevna fără România. Acest mesaj a fost un moment istoric de cotitură, deoarece Carol a cerut și a obținut comanda comună a trupelor române și a început intervenția efectivă.

În urma cererii, în aceeași zi (19 iulie 1877), primele unități ale Armatei Române au trecut Dunărea la Zimnicea–Svistov, ocupând paza podului de vase. A fost începutul participării active a României la bătălia de la Plevna și, ulterior, la marile confruntări de la Grivița, Rahova și Vidin.

Implicarea românească a schimbat soarta războiului. Armata română a adus trupe proaspete, disciplinate și motivate. A avut un rol decisiv în asediul și cucerirea Plevnei (noiembrie 1877). Carol I a devenit liderul unei armate victorioase și, după război, România a fost recunoscută ca independentă la Congresul de la Berlin (1878).

Telegrama din 19 iulie e considerată recunoașterea de facto a armatei române ca partener de rang înalt. România a demonstrat că își poate câștiga independența prin forță proprie, nu doar prin diplomație. Începe astfel consacrarea lui Carol I ca lider militar și arhitect al independenței.