12 August 1658 – O pagină rușinoasă din istoria intoleranței: interdicția de la Baia Mare
În ziua de 12 august 1658, în orașul Baia Mare, Consiliul local a luat o hotărâre care astăzi răsună ca un ecou amar din trecut: voievodul Moldovei, Gheorghe Ștefan, dornic să-și cumpere sau măcar să închirieze o casă în acest oraș, a fost respins cu dispreț. Nu doar că i s-a interzis cumpărarea, dar chiar și închirierea a fost îngrădită de o condiție umilitoare, să nu se adreseze consiliului cu vreo problemă legată de locuință și să accepte orice neajunsuri, fără drept de apărare.
Această măsură nu era o simplă formalitate administrativă; ea venea dintr-o politică clară și adânc înrădăcinată, menită să împiedice românii și alți „străini” să își pună piciorul pe pământul stăpânit de autoritățile maghiare ale vremii. Era o formă de segregare socială și etnică, prin care se încerca păstrarea privilegiilor doar pentru o anumită categorie, iar românii, chiar și cei de rang domnesc, erau priviți ca intruși în propriul lor spațiu istoric.
Faptul că un voievod, simbol al puterii și demnității, era tratat astfel spune multe despre condiția românilor în Transilvania secolului al XVII-lea. Românii erau majoritari pe aceste meleaguri, dar erau ținuți în afara zidurilor orașelor, excluși din viața politică și economică, considerați cetățeni de mâna a doua pe propriul lor pământ.
Astăzi, când privim înapoi, nu o facem din dorința de ură, ci din datoria de a nu uita. Aceste nedreptăți trebuie să rămână vii în memoria noastră, ca lecție despre cât de ușor libertatea și demnitatea pot fi călcate în picioare atunci când un popor nu își apără drepturile. Gheorghe Ștefan nu a fost doar un domnitor refuzat la o poartă de oraș el a devenit, fără voia lui, un simbol al umilințelor îndurate de români și al nevoii noastre de unitate și statornicie pe aceste pământuri.
