Au trecut trei ani de la ziua în care l-am pierdut pe Profesorul martir Radu Ciuceanu. Este al treilea an în care am organizat o comemorare în memoriasa, de altfel parastasul de 3 ani.
De această dată, au fost prezenți mai mulți foști colaboratori, o mare și plăcută surpriză pentru mine, dar — ca de obicei — nu și fiul său.
Despre Profesorul Radu Ciuceanu a vorbit Constantin Buchet — Președintele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
„…incerca sa faca dreptate…si noi, dupa puterile noastre, incercam sa-i evocam figura luminoasa, sa-i ducem gandurile mai departe, sa aparam institutul ca pe o fortareata a ideilor, si a libertatii si, pana la urma, de a spune si a nara adevarul istoric…”
„…cand se inchideau niste usi, dumnealui le deschidea…”
Si de asemenea, distinsul cercetător Corneliu Beldiman, acum pensionar, care a participat la toate pomenirile. Implicarea sa a fost deosebită, de data aceasta prezentând, printre lacrimi de emotie, o carte a lui Radu, programată să fie lansata pe 7 octombrie 2025: „Viața ca un balast”.
„…si am incercat sa facem ceva ce domnului Profesor ii placea foarte mult: sa scoatem o carte…”
”…pentru el era ca o datorie…Si in mod nespreat am reusit sa scoatem aceasta carte, care e proaspata, calda inca de la tipografie…pentru a marca acesti 3 ani…”
”…este o culegere a articolelor dumnealui din „Arhivele totalitarismului…proiect editorial al INST si al editurii Oscar Print”
„…si multumiri doamnei inginer care se ocupa an de an cu devotiune … dumneaei ne-a adunat azi aici…”
Si, as adauga, recunoștință deplină domnului Corneliu Beldiman, de asemenea pentru tricolorul care a apărut pe crucea unde Profesorul Radu Ciuceanu — care, sa nu uitam, a indurat 15 ani de detenție politică in inchisorile comuniste pentru tara si pentru Dumnezeu și a fost onorat în 2017 cu Crucea Patriarhală — își are locul de odihnă în eternitate.
Tot vineri 12 septembrie 2025 a fost sfințită crucea de la mormântul unde se odihnesc sufletele mamei și fratelui Profesorului, Elena și Constantin Petru — ambii dedicați Mișcării Naționale de Rezistență din Oltenia, în care Radu a fost membru în Comitetul Director. Această cruce, pe care am comandat-o personal, a înlocuit în sfârșit lipsa, înca de la decesul din 1994 al Elenei, a insemnului crestin de mormânt și crucea simplă de lemn pentru Constantin Petru din 2017.
Daca literele pictate cu auriu pe crucea celor doi vor reusi sa cinsteasca suficient viata si lupta lor pentru dreptate si adevar, nu as sti sa spun, dar ne straduim acum ceva mai multi sa pastram amintirea acestor oameni atat de deosebiti.
Multumiri, nu in ultimul rand, si Parintelui Andrei pentru frumoasele slujbe … si Dumnezeu să odihnească în pace pe Radu, Elena si Constantin Petru!
Dr.ing. Sanda Florentina Popa
