15 septembrie 1944 – Jertfa de la Sărmașu, rana vie a neamului românesc

Ziua de 15 septembrie 1944 rămâne înscrisă cu sânge și lacrimi în istoria neamului românesc și a evreimii din Ardeal. La Sărmașu, județul Mureș, în plin haos al războiului, când România își schimbase soarta prin actul de la 23 august și se ridica alături de Aliați împotriva fascismului, armatele horthyste, sprijinite de grupuri de localnici trădători, au adus iadul pe pământ. Într-un val de ură nestăvilită, 126 de evrei nevinovați au fost împușcați fără milă, iar românii din zonă au fost supuși la torturi și umilințe greu de descris.

Lagărul improvizat la Sărmașu a devenit un loc al batjocurii și al suferinței. Personalități ale comunității românești, oameni de frunte și țărani deopotrivă, au fost supuși unor chinuri înjositoare: bătăi crunte, amenințări cu moartea, exerciții de „distracție” sadică, cum a fost cel în care au fost puși în genunchi, în plină noapte, și siliți să se dea peste cap până la istovire. Această neomenie a lăsat răni adânci, care nu pot fi șterse nici de trecerea vremii, nici de paginile oficiale ale istoriei.

Iată cum este redat evenimentul tragic de la Sărmașu în sursele istorice:

“La Sărmașu, la 15 septembrie 1944, jandarmii, cu largul sprijin al unor localnici maghiari, „la marginea localității Cămărașu, au ucis 126 de evrei, 18 români au fost deportați în Ungaria”, de unde nu s-au mai întors / SĂRMAŞU jud. Mureş, -15 sept. 1944 : În localitate 126 de evrei au fost ucişi iar mai mulţi români au fost torturaţi. După armistiţiul de la 23 august 1944 când România a trecut de partea Aliaţilor, armatele ungară şi germană pornesc ofensiva împotriva armatei române. La 5 septembrie 1944 Sărmaşu este ocupat de armata ungară. Populaţia maghiară din zonă s-a aliat cu organizaţia teroristă, „Garda Maghiară” şi au procedat la jefuirea caselor evreilor şi românilor. Personalităţi ale locului au fost duse într-un lagăr improvizat în Sărmaş unde au fost torturaţi zile la rând. Reţinem din sentinţa pronunţată la 28 iunie 1946 de către Tribunalul Poporului din Cluj „În lagăr li s-a aplicat un tratament cât se poate de neomenos, constând în bătăi, maltratări şi înscenări de execuţii în timpul nopţii. De exemplu, odată toţi românii din lagăr au fost scoşi în curte, puşi în genunchi („La biserică”), iar, după acest exerciţiu, toţi, fără deosebire de vârstă, au fost puşi să se dea peste cap până la istovire.” O parte din români sunt eliberaţi în 15 septembrie, iar alţii 18 au fost deportaţi în Ungaria. Transportaţi cu camionul la Cluj, sunt încolonaţi şi puşi să mărşăluiască pe drumul spre Jibou şi apoi la Budapesta. Unii dintre ei au murit, iar unul din aceştia a fost Iuliu Moldovan, tatăl actorului Ovidiu Iuliu Moldovan. A fost ucis preotul Micu, persoană în vârstă de 80 de ani.”

În acea zi fatidică, unii dintre români au fost eliberați, dar alți 18 au fost deportați în Ungaria, pe un drum al morții care i-a purtat spre Cluj, Jibou și Budapesta, de unde nu s-au mai întors niciodată. Între cei uciși s-a numărat și părintele Micu, un preot de 80 de ani, jertfit pentru credința și neamul său. Printre victime s-a aflat și Iuliu Moldovan, tatăl marelui actor Ovidiu Iuliu Moldovan, dovadă că suferința de la Sărmașu a lăsat urme adânci nu doar în familii, ci și în cultura și memoria noastră națională.

Astăzi, datoria noastră sfântă este să nu lăsăm uitării jertfa de la Sărmașu. Sângele celor 126 de evrei și al românilor martirizați strigă și astăzi către cer, amintindu-ne că ura dezlănțuită poate coborî oamenii în abisurile cele mai întunecate ale sufletului. Românii au datoria morală și istorică să păstreze vie memoria acestor martiri și să spună adevărul despre crimele horthyste. În fața suferinței lor, noi, cei de azi, trebuie să răspundem prin unitate, prin credință și prin jurământul de a nu mai lăsa niciodată neamul românesc să fie strivit de cizma străină.