Antiromanism

29 septembrie 1944 – Jertfa românilor din Tărian, județul Bihor

Istoria neamului nostru e plină de momente de cumpănă, în care românii ardeleni au plătit cu sânge pentru simplul fapt că erau români, pentru simplul fapt că își doreau să trăiască liberi pe pământul lor strămoșesc. Un asemenea episod tragic s-a petrecut în toamna anului 1944, în satul Tărian din județul Bihor, când pământul românesc a fost din nou spălat în sânge de mâna dușmanului.

În condițiile dramatice ale frontului, satul Tărian a fost reocupat de trupele maghiare. Odată cu ele au venit și jandarmii horthyști, în frunte cu Alexandru Harmathi junior, purtând în suflet ura oarbă împotriva românilor. Sub masca unor așa-zise “măsuri de ordine”, aceștia au transformat localitatea într-un loc al terorii și al durerii.

Represaliile au fost cumplite. 15 români nevinovați au fost uciși mișelește, iar alții au fost răniți, lăsând în urma lor lacrimi, văduve, orfani și gospodării pustiite. Crimele de la Tărian au fost un strigăt mut al durerii, dar și o dovadă a suferinței pe care neamul românesc a îndurat-o în Ardealul de Nord sub ocupația vremelnică.

Dar Dumnezeu a sădit în acea clipă grea și o rază de dreptate. Când echipa lui Harmathi s-a îndreptat spre satul vecin, Girişul de Criş, pentru a-și continua atrocitățile, un om cu suflet curat s-a ridicat împotriva nedreptății. Alexandru Vagaszki, un maghiar de omenie, a avut curajul să îl dezarmeze pe criminal, oprind astfel continuarea măcelului. Prin gestul său, a arătat că adevărata omenie nu are granițe etnice, ci se sprijină pe conștiință și pe respectul față de viața omului.

Astăzi, la mai bine de opt decenii de la acele evenimente, datoria noastră este să nu uităm. Sângele celor 15 martiri din Tărian nu trebuie să se piardă în uitare. Ei sunt parte din jertfa cea mare care a deschis drumul spre eliberarea Ardealului, spre întregirea României, spre dreptatea istorică.

Să-i pomenim cu recunoștință și să învățăm din pilda lor: că libertatea se apără cu sânge, iar memoria celor căzuți trebuie să rămână vie în inima fiecărui român. Tărianul de atunci este o rană în trupul istoriei, dar și o mărturie că neamul românesc a știut să rabde, să sufere și să renască din cenușă.

Glorie eternă martirilor din Tărian!
Cinste celor care, români sau maghiari de bună-credință, au ales să se ridice împotriva nedreptății!
România nu-și va uita niciodată eroii!

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Leave a Comment

Recent Posts

22 Octombrie 1940 – Ziua alungării preotului român Simion Mogoș din Ojdula. O rană adâncă în sufletul românesc al Ardealului

În toamna întunecată a anului 1940, odată cu impunerea rușinosului Dictat de la Viena, Ardealul…

9 ore ago

16 Octombrie 1897 – Ziua când a fi român și a nu-ți ascunde dragostea de țară însemna “agitație” împotriva statului

16 Octombrie 1897, Ziua în care “agitația” a însemnat iubire de neam La 16 octombrie…

5 zile ago

Partidul Glasul Neamului: „Unitatea suveranismului românesc, o datorie față de Neam și Țară”

COMUNICAT DE PRESĂ 0011/IS/PGN/17.10.2025 Partidul Glasul Neamului: „Unitatea suveranismului românesc, o datorie față de Neam…

5 zile ago

Vasile Slabu: “Acum suntem generația morții pentru că cei de la putere nu ne mai vor!”

Suntem într-o situație extremă în țară și poporul român este distrus din toate punctele de…

6 zile ago

Partidul Glasul Neamului: „ANAF, jos labele de pe gemul nostru”

Comunicat de presă Partidul Glasul Neamului: „ANAF, jos labele de pe gemul nostru” Partidul Glasul…

6 zile ago