23 Noiembrie 1784 – Ziua în care Brukenthal a pus preț pe sângele românesc

În plină desfășurare a marii Răscoale din 1784, când Horea, Cloșca și Crișan ridicau munții Apusenilor pentru dreptate, libertate și demnitatea românească, administrația habsburgică, în frunte cu guvernatorul Transilvaniei Samuel von Brukenthal, a emis la 23 noiembrie 1784 o patenta care a rămas în istorie ca un document al oprimării și al disprețului față de românii transilvăneni.

În această patentă, se ofereau 300 de galbeni, o sumă colosală pentru acea vreme, oricui reușea să prindă și să predea autorităților pe „corifeii răzmeriței”, adică liderii românilor ce se ridicaseră împotriva nedreptății. Brukenthal cerea explicit pedepsirea acelora care îndrăzniseră să își ceară drepturile, numindu-i „turburători”, iar pe capul lor punea bani, asemenea unor tâlhari.

Acea patenta nu a fost un act izolat. În anii în care Brukenthal conducea Transilvania, românii erau ținuți la marginea cetăților, opriți să meargă pe trotuare, constrânși să circule pe „Calea vacii”, pedepsiți pentru simplul fapt că înnopteau în orașe sau își afirmau demnitatea. Stâlpul infamiei și eșafodul din Piața Mare a Sibiului au cunoscut destule destine frânte de români, victime ale unui regim care nu le recunoștea nici drepturi, nici glas, nici umanitate.

23 Noiembrie 1784 – Brukenthal a elaborat patenta din 23 noiembrie 1784 al cărui obiectiv era ca „pe unii turburători ca aceia să-i pedepsească, aşa prea cu mare milă au hotărât ca trei sute de galbeni cinste sau cu se zice colac, să i se dea la unul ca acela, care e pre unul sau altul dintre corifei, adică dintre aceia care sânt căpetenii şi îndemnitori aceştia răutăţi, îl va prinde şi prins îl va da înainte”

În contrast cu imaginea „iluministului” sau „colecționarului” pe care unii încearcă astăzi să o împingă în față, istoria documentată arată clar că Brukenthal a fost, în primul rând, reprezentantul unui sistem profund discriminatoriu față de populația autohtonă românească, sistem în cadrul căruia românii erau obligați să muncească, să plătească, să tacă și să îndure.

Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, răspunsul unui popor împins la limită

În fața acestor nedreptăți, Horea, Cloșca și Crișan au ridicat steagul demnității. Ei nu au cerut privilegii, ci drepturile firești ale românilor: libertatea, scoaterea din iobăgie, recunoașterea ca oameni egali sub lege.

Iar reacția autorităților, personificată în patenta din 23 noiembrie 1784, dovedește că frica sistemului de o trezire națională românească era mai puternică decât orice pretenție de „iluminism”.

23 noiembrie – o zi ce trebuie amintită

Nu pentru a răspândi ură, ci pentru a nu uita realitatea istorică:
Transilvania a fost ridicată de români, muncită de români, apărată de români, dar prea mult timp condusă împotriva românilor.

Patenta lui Brukenthal este o mărturie dură a luptei românilor pentru demnitate într-o epocă în care ei erau considerați „tolerati”, fără voce și fără drepturi.

Datoria noastră: să păstrăm adevărul

Astăzi, când istoria e adesea cosmetizată, reinterpretată sau scoasă din context, datoria românilor demni este să păstreze vie memoria celor care au plătit cu sângele lor libertatea generațiilor viitoare.

Horea, Cloșca și Crișan nu au fost „turburători”, ci părinți ai demnității românești.
Iar patenta din 23 noiembrie 1784 rămâne dovada că libertatea românilor nu a fost un dar primit, ci un drept smuls prin sacrificiu.