Într-o Românie care nu își mai cinstește eroii și totuși își invocă valorile creștine, mai ales pe latura politică și instituțională, există încă locuri unde demnitatea umană este călcată în picioare. Un astfel de loc, potrivit mărturiilor și relatărilor apărute, este un centru din județul Botoșani care se prezintă drept azil de îngrijire a bătrânilor, o așa zisă clinică medicală, dar care, în realitate, ar ascunde o dramă profundă: suferința celor mai vulnerabili dintre noi.
Bătrâni bolnavi, lipsiți de putere și de glas, ar fi fost supuși unor abuzuri greu de imaginat. Un pacient ar fi fost agresat de o asistentă, într-un gest care sfidează orice jurământ profesional și orice urmă de umanitate. Alții ar fi fost lăsați neschimbați ore sau zile întregi, sub pretextul lipsei de personal, deși neputința lor era evidentă. Sunt relatări despre bolnavi cu dureri severe cărora nu li s-ar fi administrat tratamentul prescris, deși suferința era cunoscută.
Mai grav, unii bătrâni ar fi fost lăsați fără cele strict necesare, fără scutece, fără pampers, iar angajatele, din milă și din puținul lor, ar fi fost nevoite să cumpere aceste produse din propriul buzunar. Un gest de omenie care spune mai mult despre sistem decât orice raport oficial.
În spatele acestor situații se conturează imaginea unui personal epuizat și exploatat. Infirmierele ar lucra în ture de 24 de ore cu 48 de ore pauză, iar personalul auxiliar, bucătărese, femei de serviciu, recepție, în program de 12 cu 24. Toate acestea pentru salarii de aproximativ 2.500 de lei pe lună, sume care nu reflectă nici responsabilitatea, nici volumul de muncă. În același timp, există suspiciuni că un asistent ar lucra „la negru”, prezentat drept voluntar, dar remunerat cu 4.500 de lei lunar și având, paradoxal, și funcție de conducere.
Nedreptatea nu s-ar opri aici. Angajate cu doi ani de muncă ar fi fost concediate fără a li se permite accesul la șomaj, fiind puse să semneze înscrisuri prin care își asumau răspunderea pentru orice s-ar întâmpla în centru, chiar și pentru fapte care nu le aparțineau. Mai mult, ar fi fost forțate să se înscrie la șomaj doar pentru ca instituția să beneficieze de subvenția de aproximativ 400 de euro oferită de stat, după care erau reangajate. O schemă rece, cinică, orientată exclusiv spre bani.
Acesta nu este doar un posibil caz de abuz instituțional. Este o rană deschisă în conștiința națională. Bătrânii care au muncit o viață pentru această țară merită respect, îngrijire și protecție, nu umilință și durere. Iar angajații onești merită condiții decente și siguranță, nu presiuni și amenințări.
Spiritul românesc înseamnă grijă față de cei slabi, dreptate pentru cei nedreptățiți și curajul de a spune adevărul. Dacă aceste fapte se confirmă, ele cer un răspuns ferm din partea autorităților și o reacție clară a societății. România nu poate merge înainte lăsându-și bătrânii în întuneric. Adevărul trebuie scos la lumină, iar demnitatea umană trebuie apărată, fără compromis.
Nu o să dăm nume, nu o să dăm adrese, locații, în speranța că acolo se va remedia rapid situația și se va pune preț pe demnitatea umană. Dar avem toate dovezile necesare și la nevoie vom ieși cu ele. Avem poze, filmări, dovezi foarte multe. Am așternut în aceste rânduri multe dintre nemulțumirile unor foști sau chiar actuali angați și bolnavi. Sunt foarte multe aspecte grave: abuz de încredere, abuz în funcție, nerespectarea demnității umane, a drepturilor angajaților și chiar ale omului! Considerăm că interesul bolnavilor, al bătrânilor de acolo primează în fața oricărui alt lucru!
