După terminarea războiului și-a continuat cariera în învățământ, ieșind la pensie la limită de vârstă.

Articolul Veteranul Lăcusteanu a luptat pentru eliberarea Careiului de sub ocupația Ungariei hortyste apare prima dată în Glasul.info.

La 6 iunie 1475 puternica cetate genoveză din Crimeea, Caffa, este cucerită de către turcii conduși de marele vizir Ahmed pașa. Cei 160 de moldoveni care au luptat pentru apărarea cetății au fost “tăiați” de turci. Odată cu transformarea Hanatului Crimeii în stat vasal Imperiului Otoman, tătării de aici vor constitui un permanent pericol pentru țările române.

Se vorbește puțin spre deloc despre implicarea lui Ștefan cel Mare în peninsula Crimeea, în încercarea de a apăra pământurile natale ale soției sale, Maria de Mangop, moștenitoarea pe linie directă a familiei lui Demetrios Paleologos Gavras, întemeietorul principatului bizantin din Crimeea (aprox. 1362). Această ramură a familiei Paleologilor era înrudită cu dinastia Comnen, cu cea a Asaneștilor din Bulgaria.

După ocuparea Trapezuntului (n.r. Trabzon) de către turci, strămoșii Mariei de Mangop, înrudiți cu familia imperială bizantină Comnen, s-au refugiat în peninsula Crimeea și au înființat un principat bizantin. Acceptarea de către Isaac de Mangop de a fi vasal al turcilor îl face pe Ștefan cel Mare să se îgrijoreze și să-l trimită pe cumnatul său Alexandru Gabras (n.r. Gavras, Alexandru de Mangop) împreună cu câteva sute de ostași moldoveni pentru a prelua tronul principatului de Mangop.

Asediul cetății Caffa: deși moldovenii luptă cu vitejie, orașul cade și ei sunt uciși de turci

În luna mai a anului 1475, o flotă turcă foarte bine echipată sub comanda lui Gedik Ahmed Pașa a sosit în Crimeea. Ștefan cel Mare îi scrie lui Matei Corvin, regele Ungariei, cerându-i ajutorul pentru apărarea cetății genoveze Caffa. Deși a primit fabuloasa sumă de 100.000 de țechini de la papa Sixt al IV-lea pentru a lupta împotriva expansiunii turcilor în Europa Creștină, Matei Corvin nu i-a acordat niciun fel de ajutor lui Ștefan cel Mare, deși acesta avertiza cu insistență că turcii nu trebuie lăsați să se unească vreodată cu tătarii pentru că vor deveni un dușman de temut împotriva creștinătății europene.

Văzând refuzul inexplicabil al regelui Ungariei, Ștefan cel Mare echipează pe cheltuiala sa câteva corăbii și trimite 300 de moldoveni pentru apărarea cetății genoveze Caffa din Crimeea, împotriva fiului lui Isaac de Mangop care acceptase să fie vasalul turcilor. Cumnatul lui Ștefan cel Mare, Alexandru Gavras, ajunge cu moldovenii la Doros și îl detronează pe fiul lui Isaac.

Însă turcii reacționează foarte rapid, și după un asediu violent timp de câteva zile, reușesc să cucerească orașul și cetatea Caffa, și să masacreze apărătorii cetății. Printre victimele lor se vor număra și ultimii 160 de moldoveni rămași în viață.

La 20 iunie 1475, în scrisoarea trimisă regelui ungar Matei Corvin, Ștefan cel Mare scria:

„[…] fratele soției și doamnei noastre, Alexandru, a venit în locul acela […] și în ziua a treia a luat în stăpânire Mangopul, moștenirea tatălui său, și […] el este acum în Mangop și nu este altfel”

Ștefan cel Mare

Peste o lună, în iulie 1475, Domenico d’Alba Reale și camaradul său, Gaspar, solii regelui maghiar la domnul Ștefan al Moldovei, scriau în raportul lor:

„… Voievodul Ștefan l-a trimis pe fratele soției sale, Alexandru, în regatul numit Mangop. Alexandru, ajuns acolo și prezentându-și gramotele …, a intrat pe deplin în stăpânirea aceluiași regat Mangop”.

Începând din septembrie 1475 turcii au asediat orașul Mangop, capitala principatului, reușind să pătrundă în oraș în cele din urmă în decembrie 1475, să masacreze locuitorii orașului, să desființeze principatul Teodoro, să-l captureze pe Alexndru Gavras (n.r. Alexandru de Mangop) împreună cu familia sa și să-i ducă la Constantinopol. Principele Alexandru a fost decapitat în 1476, fiul său a fost convertit forțat la islam, iar soția și fiicele sale au ajuns în haremul sultanului.

Nu putem să nu ne întrebăm de ce Matei Corvin, regele Ungariei, nu a înțeles ceea ce Ștefan cel Mare i-a explicat atât de clar prin solii săi, că pericolul otoman va crește în intensitate dacă Poarta Otomană se unește cu tătarii, inclusiv pentru Ungaria. După moartea lui Matei Corvin, Ungaria avea să devină următoarea victimă a turcilor, dispărând din istoria Europei pentru aproximativ trei secole umilitoare….

Articolul 6 Iunie 1475 – Cei 160 de moldoveni care au luptat pentru apărarea cetății Caffa au fost uciși de turci apare prima dată în Glasul.info.

Atât România cât și Republica Moldova s-au procopsit cu doi antiromâni pe post de președinți de țară.

Dacă la fiecare 9 mai (n.r. este vorba de 9 mai 1945, Ziua Victoriei pentru sovietici) Igor Dodon zbârnâie de zor în Republica Moldova pentru a decora tot felul de “eroi” sovietofili, la noi în România, președintele Klaus Iohannis are preocupări prezidențiale asemănătoare, și DA, tot antiromânești, din păcate.

“Tupeu și mistificare: Iohannis a decorat FDGR-ul pe care l-a condus când s-a declarat succesor al naziștilor, sașii și șvabii pentru Marea Unire, deși ei luptaseră ca supuși austro-ungari împotriva României până în noiembrie 1918”, scrie justitiarul.ro

Dacă sovieticii și cei care au deportat și ucis o mare parte a populației Basarabiei sunt sărbătoriți de Dodon în Republica Moldova de 9 mai, de Ziua Victoriei, de ce nu ar fi sărbătoriți și cei care au luptat “împotriva României până în noiembrie 1918”?

Până la urmă care-i problema? Că tot am văzut de curând pe burtiera unui canal de televiziune un titlu cretin de genul “peste un milion și jumătate de români au itrat în țara noastră”!? Păi DA! Că și-au luat țara înapoi, e țara lui Iohannis! A lui Iohannis și a “românilor lui”. Restul? Dumnezeu cu mila! O să urmărim și noi parade precum cea de 9 mai din Republica Moldova, de Ziua Victoriei!?

Galerie foto:

Articolul Dodon premiază “eroii” sovietici, iar Iohannis supușii austro-ungari ce au luptat împotriva României până în noiembrie 1918? apare prima dată în Glasul.info.

Jurnalistul sibian Marius Albin Marinescu este unul dintre rarii reprezentanți ai presei scrise din România care și-a continuat anchetele cu privire la ilegalitățile și faptele de corupție comise de Iohannis, în ciuda presiunilor, a cenzurii, a încercărilor de intimidare la adresa sa și a familiei sale, presiuni și încercări de intimidare aflate uneori chiar la limita unor acțiuni de tip mafiot.

Doar datorită insistențelor sale, inclusiv prin intermediul sistemului de justiție, s-au aflat multe dintre mizeriile adunate de-a lungul anilor în jurul lui Iohannis, mizerii pe care de altfel o puzderie de personaje controversate de la vârful unor instituții de bază ale statului român s-au chinuit ani la rând să le ascundă sub preș, să le mușamalizeze impunând o omerta cum nu vezi nici măcar în filmele cu mafia italiană.

După aproape un deceniu și jumătate, jurnalistul sibian Marius Albin Marinescu se destăinuie pe contul său de socializare, dezvăluind presiunile și cenzura împotriva sa și a publicațiilor sale:

Povestea sfântului nostru război – Const. Kirițescu

“Timp de 14 ani (2000-2014) am luptat de unul singur prin publicațiile conduse de mine („Justițiarul” și „Justițiarul sibian”) împotriva impostorului Klaus Werner Iohannis, care conducea nu doar municipiul Sibiu unde era primar, ci tot județul ca un veritabil dictator, fiind pe o mână cu toate partidele.

Este inimaginabil prin ce am trecut în toți acești, fiind vânat efectiv, cu interdicție la tipar în Sibiu – tipăream la Brașov! – cu interdicție la difuzare – distribuiam ziarul gratuit într-o vreme! –, cu recompensă pe capul meu dovedită în instanță, cu mașina vandalizată săptămânal, cu familia amenințată permanent, din cauza aceasta copiii mei au fost nevoiți să plece în străinătate pentru siguranța lor, etc.

Nu vă spun toate acestea ca să mă vait, nu m-am plâns nimănui timp de 19 ani, de când scriu despre ticălosul acesta, fiindcă sunt un om demn. Am strâns din dinți și am mers mai departe. Am scris, riscându-mi viața și distrugându-mi sănătatea fiindcă adevărul trebuie știut de toată lumea, iar eu am suferit enorm ca să-l fac cunoscut!”, a scris pe facebook jurnalistul Marius Albin Marinescu

Articolul Jurnalist sibian: “Timp de 14 ani am luptat de unul singur împotriva impostorului Klaus Werner Iohannis” apare prima dată în Glasul.info.

La 16 mai 1880 trecea in nefiinta Simion Balint, unul dintre revolutionarii ce au luptat alaturi de Avram Iancu.

Simion Balint, preot greco-catolic si revolutionar pasoptist, s-a nascut  la 10 septembrie 1810 in comuna Copăceni, judetul Cluj, fiind unul dintre revolutionarii care au luptat alaturi de Avram Iancu, in calitate de prefect al Legiunii Arieșului.

De la Simion Balint au ramas niste rapoarte foarte interesante ale Prefectilor de Legiune, niste rapoarte de altfel deosebit de importante pentru cunoasterea istoriei adevarate a Transilvaniei. Alaturi de rapoartele celorlalti Prefecti de Legiune: Avram Iancu si Axente Sever, documentele lasate in urma de Simion Balint descriu o istorie crunta si plina de framantari a Ardealului.

Simion Balint, preotul greco-catolic care i-a facut pe unguri sa afirme ca doar „dracul să se mai bată cu popii”

Romania Mare. Idee, infaptuire, viitor – Apostol Stan

Descendent al unei familii nobiliare cu traditie preoteasca din Vima Mică (Țara Lăpușului), Simion Balint n-a scapat nici el de persecutiile indreptate impotriva romanilor, chiar daca imbraca vesmintele de preotie.

George Bariț (n.r. Gheorghe Barițiu) in “Adunarile nationale ale Romanilor si persecutiile contra lor” descrie un astfel de episod, in care preotul Simion Balint este supus unor groaznice tratamente si umilinte de catre “revolutionarii maghiari”:

Dupa ce a urmat studii teologice, Simion Balint a fost numit preot capelan in Roșia Montană. In evenimentele din 1848 a dat dovada de determinare si de o puternica stapanire de sine, astfel ca i s-a incredintat conducerea luptelor din partile Abrudului, Câmpeni pana la Iara-Buru, dovedind inalte calitati ostasesti, astfel incat acomandantul fortelor maghiare din perioada 8-19 iunie de la Abrud, Farkas Kemény, neizbutind sa treaca in nici un chip de apararea sa, si tinand cont si de aspectul ca aproape toti comandantii din zona erau preoti, a declarat ca in acest caz doar „dracul să se mai bată cu popii”.

Glasul.info

Articolul Simion Balint, preotul român care i-a facut pe unguri sa afirme ca doar „dracul să se mai bată cu popii” apare prima dată în Glasul.info.

Cum s-au revoltat gagauzii impotriva rusilor, inarmati doar cu furci si carabine: la 1905 izbucnea o puternica rascoala in intreg Imperiul Tarist Rus, una in care gagauzii aflati intr-o saracie cumplita din cauza abuzurilor si impozitelor uriase s-au rasculat de asemenea si ei impotriva autoritatilor ruse.

Pentru a dilua etnic procentul populatiei romanesti din Basarabia, autoritatile din Imperiul Rus au incurajat colonizarea si inlocuirea fortata a populatiei romanesti cu elemente alogene: colonisti de origine rusa, ucraineana, germana, gagauza, bulgara, evreiasca, etc adusi de pe intreg teritoriul Imperiului Tarist. Colonistilor li se acordau la inceput niste facilitati extraordinare precum improprietarirea cu suprafete de pamant confiscate de la romanii basarabeni care erau deportati in alte regiuni ale Imperiului Rus, scutirea de orice fel de taxe si impozite pe perioade de pana la 30 de ani, scutirea populatiei masculine de obligatia sastisfacerii stagiului militar (n.r. erau incorporati si mobilizati adesea la razboi pentru a servi drept carne de tun numai tinerii de origine romaneasca).

Dupa ce se incheia aceasta perioada de facilitati acordate colonistilor si autoritatile ruse ii considerau deja bine inradacinati le retrageau toate privilegiile, aplicandu-le acelasi tratament abuziv ca si restului populatiei din gubernie (n.r. provincie a Imperiului Tarist).

Finalul anului 1904 gaseste populatia gagauza din sudul Basarabiei intr-o saracie lucie, cauzata in special de catre politicile abuzive, de taxele si impozitele uriase cerute de catre autoritatile tariste. Incurajati de exemplele revoltelor din alte zone ale Imperiului Rus, gagauzii s-au rasculat si ei impotriva fortelor imperiale.

Andrei Gălățean și Republica Găgăuză efemeră (a durat doar 6 zile)

Unul dintre conducatorii rascoalei gagauzilor care se remarca este Andrei Gălățean, student la Universitatea Tehnologică din Harkov, care le insufla gagauzilor dorinta de independenta fata de rusi, infiintand in acest scop si o organizatie secreta la Comrat.  Andrei Gălățean este identificat ca fiind capul rascoalei de catre autoritati si arestat, ceea ce provoca furia si indignarea multimii. Este practic picatura care a umplut paharul si a declansat ocuparea cladirilor administrative, a pamanturilor boerilor si a alungarii functionarilor Imperiului Tarist din regiune, totul culminand apoi cu proclamarea Republicii Gagauze si alegerea lui Andrei Gălățean in functia de conducator al noii republici.

Proaspata formatiune statala a gagauzilor a avut o viata efemera, fiindca a durat insa numai 6 zile, rascoala fiind foarte repede inabusita de catre armata imperiala rusa, iar initiatorii si capii rascoalei au fost aspru pedepsiti.

Note/Sursa:

[1] moldnova.eu

Articolul Cum s-au revoltat gagauzii impotriva rusilor, inarmati doar cu furci si carabine apare prima dată în Glasul.info.