Gustav Beksics: Diferență între versiuni
Sari la navigare
Sari la căutare
Fără descriere a modificării |
Fără descriere a modificării |
||
| (Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
'''Gustav Beksics''' (n. 9 Februarie 1847, Gamás – d. 7 Mai 1906, Budapesta) avocat, jurnalist, | '''Gustav Beksics''' (n. 9 Februarie 1847, Gamás – d. 7 Mai 1906, Budapesta) avocat, jurnalist, traducator maghiar, membru al parlamentului Ungariei / publicist liberal, traducător, jurnalist și parlamentar maghiar notabil din secolul al XIX‑lea, activ în cadrul politicii dualiste austro‑ungare. A fost o figură reprezentativă a liberalismului maghiar târziu: promova reforma constituțională și emanciparea individuală, dar în același timp susținea coeziune națională monopolistică. Când sistemul dualist a început să devină tot mai autoritar și excluziv, discursul său a reflectat această radicalizare a politicii majoritare maghiare. | ||
[[File:Beksics-Gusztáv.jpg|right|thumb|Gustav Beksics]] | [[File:Beksics-Gusztáv.jpg|right|thumb|Gustav Beksics]] | ||
| Linia 15: | Linia 15: | ||
* [[1884]] este ales reprezentant al partidului liberal de mai multe ori | * [[1884]] este ales reprezentant al partidului liberal de mai multe ori | ||
* [[1896]] devine consilier pe langa cabinetul primului ministru | * [[1896]] devine consilier pe langa cabinetul primului ministru | ||
* A fost avocat (licențiat în drept) și secretar al baronului Kemény Zsigmond la „Pesti Napló” înainte de a deveni jurnalist | |||
* Între 1884 și 1905, a servit ca deputat în parlamentul ungar, implicându-se activ în problemele etnice ale imperiulu | |||
== Atitudini naționaliste și minorități == | |||
* A fost cunoscut pentru pozițiile sale favorabile asimilării politice a minorităților naționale în Ungaria, în special în Transilvania. De exemplu, în 1896 argumenta că elitele minoritare ar trebui să se identifice cu „națiunea maghiară”, iar limba să fie mijlocul pentru o viață comună politică | |||
* Venea dintr‑un liberalism devreme al dualismului, dar ulterior și-a adaptat discursul într‑un ton mai asimilaitonist și uneori chiar xenofob, susținând superioritatea maghiarilor și punând sub semnul întrebării drepturile românilor în imperiu | |||
* Gustáv Beksics a fost un intelectual important al Ungariei dualiste, implicat în jurnalism, politică și literatură politică. Deși inițial liberal moderat, și-a ajustat pozițiile într-un sens naționalist, promovând idei de asimilare și supremație culturală maghiară în contextul problemelor etnice din imperiu. Era autorul unor lucrări influente despre rolul Ungariei și „chestiunea română” în raport cu spațiul central-european al vremii. | |||
[[File:Beksics-Gusztav-00.jpg|right|thumb|Gustav Beksics]] | [[File:Beksics-Gusztav-00.jpg|right|thumb|Gustav Beksics]] | ||
== Șovinism antiromânesc gazetăresc == | == Șovinism antiromânesc gazetăresc == | ||
* [[18 Mai]] 1904 BUDAPESTI HIRLAP (Cotidianul budapestan) din 18 mai 1904, intr- un articol, semnat de prietenul premierului Tisza Kalman sau Koloman, ziaristul sovin Bekists Gustav (n.r. Gusztáv Beksics): ...Stapanirea limbii nu face pe nimeni maghiar... Tocmai agitatorii daco-romani si slovacii cunosc cat se poate de bine limba maghiara. Clasele culte ale slovacilor si valahilor vorbesc, in general, limba noastra. Cu toate acestea ele nu s-au alaturat, din pacate, cauzei national maghiare | * [[18 Mai]] 1904 BUDAPESTI HIRLAP (Cotidianul budapestan) din 18 mai 1904, intr- un articol, semnat de prietenul premierului Tisza Kalman sau Koloman, ziaristul sovin Bekists Gustav (n.r. Gusztáv Beksics): ...Stapanirea limbii nu face pe nimeni maghiar... Tocmai agitatorii daco-romani si slovacii cunosc cat se poate de bine limba maghiara. Clasele culte ale slovacilor si valahilor vorbesc, in general, limba noastra. Cu toate acestea ele nu s-au alaturat, din pacate, cauzei national maghiare <ref> Urmaşii lui Atilla, de Radu Theodoru</ref> | ||
* <blockquote> | * <blockquote> | ||
“Stapanirea limbii nu face pe nimeni maghiar... Tocmai agitatorii daco-romani si slovacii cunosc cat se poate de bine limba maghiara. Clasele culte ale slovacilor si valahilor vorbesc, in general, limba noastra. Cu toate acestea ele nu s-au alaturat, din pacate, cauzei national maghiare” (BUDAPESTI HIRLAP (Cotidianul budapestan) din 18 mai 1904) | “Stapanirea limbii nu face pe nimeni maghiar... Tocmai agitatorii daco-romani si slovacii cunosc cat se poate de bine limba maghiara. Clasele culte ale slovacilor si valahilor vorbesc, in general, limba noastra. Cu toate acestea ele nu s-au alaturat, din pacate, cauzei national maghiare” (BUDAPESTI HIRLAP (Cotidianul budapestan) din 18 mai 1904) | ||
</blockquote> | </blockquote> | ||
* <blockquote> | * <blockquote> | ||
“...prin facilitățile acordate — erau mai ușor de „asimilat“ după cum însuși Beksics Gusztâv lăsa să se înțeleagă atuncea cînd scria „Am spus de multe ori că învățarea limbii maghiare, deși asta e neapărat necesar, încă nu înseamnă contopirea în neamul maghiar. Nu, ci contopirea este. . . Astfel este de așteptat îndoirea numărului ungurilor și contopirea în număr mare în rasa noastră a germanilor, în măsură însemnată a slovăcimii și sîrbilor și a unei părți mici dintre români.. .“ | “...prin facilitățile acordate — erau mai ușor de „asimilat“ după cum însuși Beksics Gusztâv lăsa să se înțeleagă atuncea cînd scria „Am spus de multe ori că învățarea limbii maghiare, deși asta e neapărat necesar, încă nu înseamnă contopirea în neamul maghiar. Nu, ci contopirea este. . . Astfel este de așteptat îndoirea numărului ungurilor și contopirea în număr mare în rasa noastră a germanilor, în măsură însemnată a slovăcimii și sîrbilor și a unei părți mici dintre români.. .“ <ref> Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, 1978</ref> | ||
</blockquote> | </blockquote> | ||
* <blockquote | * <blockquote> | ||
“Beksics Gusztăv care scria în „Budapesti Hirlap" din 5.VIII.1894 că „. .. învățarea limbii maghiare, deși asta e neapărat necesar, încă nu înseamnă contopirea în neamul maghiar. Nu, ci contopirea este cînd germanul, slovacul, românul, sîrbul etc. și-a pierdut conștiința națională și a primit pe cea maghiară. .. Astfel este de așteptat îndoirea numărului ungurilor și contopirea în număr mare în rasa noastră a germanilor, în măsură însemnată a slovăcimii și sîrbilor și a unei părți mici dintre români...“</ref> | “Beksics Gusztăv care scria în „Budapesti Hirlap" din 5.VIII.1894 că „. .. învățarea limbii maghiare, deși asta e neapărat necesar, încă nu înseamnă contopirea în neamul maghiar. Nu, ci contopirea este cînd germanul, slovacul, românul, sîrbul etc. și-a pierdut conștiința națională și a primit pe cea maghiară. .. Astfel este de așteptat îndoirea numărului ungurilor și contopirea în număr mare în rasa noastră a germanilor, în măsură însemnată a slovăcimii și sîrbilor și a unei părți mici dintre români...“<ref> Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, 1978</ref> | ||
</blockquote> | </blockquote> | ||
* <blockquote> | |||
“Beksics Gusztav nu le făcea acestora nici măcar onoarea de a-i considera îndeajuns de valoroși pentru a fi „contopiți în rasa maghiară“ într-o proporție mai mare decît acea „mică parte" despre care pomenea în oficiosul „Budapesti Hirlap" din 5.VIII.1894<ref> Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, 1978</ref> | |||
</blockquote> | |||
== Lucrări scrise == | |||
* Die individuelle Freiheit in Europa und Ungarn (1880) | |||
* Die Demokratie in Ungarn (1881) | |||
* Geschichte des Dualismus (1892) | |||
* Die rumänische Frage und der Rassenkampf in Ungarn und Europa (1895), lucrare tradusă și în franceză sub titlul La Question roumaine et la lutte des races en Orient | |||
== Note / Referinte == | == Note / Referinte == | ||
* | * | ||
Versiunea curentă din 5 august 2025 06:37
Gustav Beksics (n. 9 Februarie 1847, Gamás – d. 7 Mai 1906, Budapesta) avocat, jurnalist, traducator maghiar, membru al parlamentului Ungariei / publicist liberal, traducător, jurnalist și parlamentar maghiar notabil din secolul al XIX‑lea, activ în cadrul politicii dualiste austro‑ungare. A fost o figură reprezentativă a liberalismului maghiar târziu: promova reforma constituțională și emanciparea individuală, dar în același timp susținea coeziune națională monopolistică. Când sistemul dualist a început să devină tot mai autoritar și excluziv, discursul său a reflectat această radicalizare a politicii majoritare maghiare.
Biografie:[modificare]
- n. la 9 Februarie 1847 la Gamás, un sat din vestul Ungariei
- m. la 7 Mai 1906, Budapesta, după o înrăutățire gravă și rapidă a sănătății
Educație:[modificare]
- face studiile liceale la Kaposvárott, Kecskemét si Pécsett
- a studiat teologia catolica la Institutul Episcopal Educațional din Pécs si la Seminarul Central din Pesta
- renunta la teologie si urmeaza dreptul la universitate
Carieră:[modificare]
- 1870 devine colaborator la ziarul Pesti Napló
- 1884 este ales reprezentant al partidului liberal de mai multe ori
- 1896 devine consilier pe langa cabinetul primului ministru
- A fost avocat (licențiat în drept) și secretar al baronului Kemény Zsigmond la „Pesti Napló” înainte de a deveni jurnalist
- Între 1884 și 1905, a servit ca deputat în parlamentul ungar, implicându-se activ în problemele etnice ale imperiulu
Atitudini naționaliste și minorități[modificare]
- A fost cunoscut pentru pozițiile sale favorabile asimilării politice a minorităților naționale în Ungaria, în special în Transilvania. De exemplu, în 1896 argumenta că elitele minoritare ar trebui să se identifice cu „națiunea maghiară”, iar limba să fie mijlocul pentru o viață comună politică
- Venea dintr‑un liberalism devreme al dualismului, dar ulterior și-a adaptat discursul într‑un ton mai asimilaitonist și uneori chiar xenofob, susținând superioritatea maghiarilor și punând sub semnul întrebării drepturile românilor în imperiu
- Gustáv Beksics a fost un intelectual important al Ungariei dualiste, implicat în jurnalism, politică și literatură politică. Deși inițial liberal moderat, și-a ajustat pozițiile într-un sens naționalist, promovând idei de asimilare și supremație culturală maghiară în contextul problemelor etnice din imperiu. Era autorul unor lucrări influente despre rolul Ungariei și „chestiunea română” în raport cu spațiul central-european al vremii.
Șovinism antiromânesc gazetăresc[modificare]
- 18 Mai 1904 BUDAPESTI HIRLAP (Cotidianul budapestan) din 18 mai 1904, intr- un articol, semnat de prietenul premierului Tisza Kalman sau Koloman, ziaristul sovin Bekists Gustav (n.r. Gusztáv Beksics): ...Stapanirea limbii nu face pe nimeni maghiar... Tocmai agitatorii daco-romani si slovacii cunosc cat se poate de bine limba maghiara. Clasele culte ale slovacilor si valahilor vorbesc, in general, limba noastra. Cu toate acestea ele nu s-au alaturat, din pacate, cauzei national maghiare [1]
“Stapanirea limbii nu face pe nimeni maghiar... Tocmai agitatorii daco-romani si slovacii cunosc cat se poate de bine limba maghiara. Clasele culte ale slovacilor si valahilor vorbesc, in general, limba noastra. Cu toate acestea ele nu s-au alaturat, din pacate, cauzei national maghiare” (BUDAPESTI HIRLAP (Cotidianul budapestan) din 18 mai 1904)
“...prin facilitățile acordate — erau mai ușor de „asimilat“ după cum însuși Beksics Gusztâv lăsa să se înțeleagă atuncea cînd scria „Am spus de multe ori că învățarea limbii maghiare, deși asta e neapărat necesar, încă nu înseamnă contopirea în neamul maghiar. Nu, ci contopirea este. . . Astfel este de așteptat îndoirea numărului ungurilor și contopirea în număr mare în rasa noastră a germanilor, în măsură însemnată a slovăcimii și sîrbilor și a unei părți mici dintre români.. .“ [2]
“Beksics Gusztăv care scria în „Budapesti Hirlap" din 5.VIII.1894 că „. .. învățarea limbii maghiare, deși asta e neapărat necesar, încă nu înseamnă contopirea în neamul maghiar. Nu, ci contopirea este cînd germanul, slovacul, românul, sîrbul etc. și-a pierdut conștiința națională și a primit pe cea maghiară. .. Astfel este de așteptat îndoirea numărului ungurilor și contopirea în număr mare în rasa noastră a germanilor, în măsură însemnată a slovăcimii și sîrbilor și a unei părți mici dintre români...“[3]
“Beksics Gusztav nu le făcea acestora nici măcar onoarea de a-i considera îndeajuns de valoroși pentru a fi „contopiți în rasa maghiară“ într-o proporție mai mare decît acea „mică parte" despre care pomenea în oficiosul „Budapesti Hirlap" din 5.VIII.1894[4]
Lucrări scrise[modificare]
- Die individuelle Freiheit in Europa und Ungarn (1880)
- Die Demokratie in Ungarn (1881)
- Geschichte des Dualismus (1892)
- Die rumänische Frage und der Rassenkampf in Ungarn und Europa (1895), lucrare tradusă și în franceză sub titlul La Question roumaine et la lutte des races en Orient
Note / Referinte[modificare]