Gustav Beksics

De la WikiGlasul
Sari la navigare Sari la căutare

Gustav Beksics (n. 9 Februarie 1847, Gamás – d. 7 Mai 1906, Budapesta) avocat, jurnalist, tranducator maghiar, membru al parlamentului Ungariei

Gustav Beksics

Biografie:[modificare]

  • n. la 9 Februarie 1847 la Gamás, un sat din vestul Ungariei
  • m. la 7 Mai 1906, Budapesta, după o înrăutățire gravă și rapidă a sănătății

Educație:[modificare]

  • face studiile liceale la Kaposvárott, Kecskemét si Pécsett
  • a studiat teologia catolica la Institutul Episcopal Educațional din Pécs si la Seminarul Central din Pesta
  • renunta la teologie si urmeaza dreptul la universitate

Carieră:[modificare]

  • 1870 devine colaborator la ziarul Pesti Napló
  • 1884 este ales reprezentant al partidului liberal de mai multe ori
  • 1896 devine consilier pe langa cabinetul primului ministru
Gustav Beksics

Șovinism antiromânesc gazetăresc[modificare]

  • 18 Mai 1904 BUDAPESTI HIRLAP (Cotidianul budapestan) din 18 mai 1904, intr- un articol, semnat de prietenul premierului Tisza Kalman sau Koloman, ziaristul sovin Bekists Gustav (n.r. Gusztáv Beksics): ...Stapanirea limbii nu face pe nimeni maghiar... Tocmai agitatorii daco-romani si slovacii cunosc cat se poate de bine limba maghiara. Clasele culte ale slovacilor si valahilor vorbesc, in general, limba noastra. Cu toate acestea ele nu s-au alaturat, din pacate, cauzei national maghiare [1]
“Stapanirea limbii nu face pe nimeni maghiar... Tocmai agitatorii daco-romani si slovacii cunosc cat se poate de bine limba maghiara. Clasele culte ale slovacilor si valahilor vorbesc, in general, limba noastra. Cu toate acestea ele nu s-au alaturat, din pacate, cauzei national maghiare” (BUDAPESTI HIRLAP (Cotidianul budapestan) din 18 mai 1904)
“...prin facilitățile acordate — erau mai ușor de „asimilat“ după cum însuși Beksics Gusztâv lăsa să se înțeleagă atuncea cînd scria „Am spus de multe ori că învățarea limbii maghiare, deși asta e neapărat necesar, încă nu înseamnă contopirea în neamul maghiar. Nu, ci contopirea este. . . Astfel este de așteptat îndoirea numărului ungurilor și contopirea în număr mare în rasa noastră a germanilor, în măsură însemnată a slovăcimii și sîrbilor și a unei părți mici dintre români.. .“ [2]
“Beksics Gusztăv care scria în „Budapesti Hirlap" din 5.VIII.1894 că „. .. învățarea limbii maghiare, deși asta e neapărat necesar, încă nu înseamnă contopirea în neamul maghiar. Nu, ci contopirea este cînd germanul, slovacul, românul, sîrbul etc. și-a pierdut conștiința națională și a primit pe cea maghiară. .. Astfel este de așteptat îndoirea numărului ungurilor și contopirea în număr mare în rasa noastră a germanilor, în măsură însemnată a slovăcimii și sîrbilor și a unei părți mici dintre români...“[3]
“Beksics Gusztav nu le făcea acestora nici măcar onoarea de a-i considera îndeajuns de valoroși pentru a fi „contopiți în rasa maghiară“ într-o proporție mai mare decît acea „mică parte" despre care pomenea în oficiosul „Budapesti Hirlap" din 5.VIII.1894[4]

Note / Referinte[modificare]

  1. Urmaşii lui Atilla, de Radu Theodoru
  2. Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, 1978
  3. Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, 1978
  4. Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, 1978