Nicolae Steinhardt: Diferență între versiuni
Sari la navigare
Sari la căutare
Fără descriere a modificării |
Fără descriere a modificării |
||
Linia 3: | Linia 3: | ||
== Biografie: == | == Biografie: == | ||
S-a născut la [[29 iulie]] 1912 în comuna Pantelimon de lângă București, Nicu-Aurelian Steinhardt, într-o familie evreiască | S-a născut la [[29 iulie]] 1912 în comuna Pantelimon de lângă București, cu numele de Nicu-Aurelian Steinhardt, într-o familie evreiască | ||
* Tatăl său, inginerul și arhitectul Oscar Steinhardt, era directorul fabricii de mobilă și cherestea | |||
* Oscar Steinhardt, ofițer în rezervă, a participat activ la Primul Război Mondial, fiind rănit la Mărăști și decorat cu ordinul Virtutea Militară | |||
Versiunea de la data 5 mai 2020 21:30
Nicolae Steinhardt a fost un scriitor, eseist, jurist și publicist român.De origine evreiască, s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, și-a luat numele de fratele Nicolae, și s-a călugărit după punerea sa în libertate. Este autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii. A fost doctor în drept constituțional.
Biografie:
S-a născut la 29 iulie 1912 în comuna Pantelimon de lângă București, cu numele de Nicu-Aurelian Steinhardt, într-o familie evreiască
- Tatăl său, inginerul și arhitectul Oscar Steinhardt, era directorul fabricii de mobilă și cherestea
- Oscar Steinhardt, ofițer în rezervă, a participat activ la Primul Război Mondial, fiind rănit la Mărăști și decorat cu ordinul Virtutea Militară
Educație:
- Cursurile de la școala primară (în particular, școala Clementa)
- Liceul Spiru Haret.
- licența în Drept și Litere la Universitatea din București (1934)
- doctoratul în drept constituțional (București, 1936)
Jurnalul fericirii
- Redactat la începutul anilor 1970, primă variantă - circa 570 de pagini dactilografiate
- a doua variantă, mai amplă, de 760 pagini dactilografiate
- Jurnalul fericirii este confiscat a doua oară în 1984.
- mai multe versiuni redactate au fost scoase pe ascuns din țară, două dintre ele ajungând în posesia Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, la Paris
- Cartea circulase în samizdat printre intelectualii epocii. Monica Lovinescu o difuzează în serial la microfonul postului de radio Europa Liberă între anii 1988 și 1989