George Topîrceanu: Diferență între versiuni
Sari la navigare
Sari la căutare
Fără descriere a modificării |
Fără descriere a modificării |
||
| Linia 17: | Linia 17: | ||
* [[1904]] Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică [[Belgia Orientului]] | * [[1904]] Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică [[Belgia Orientului]] | ||
* [[1909]] publică în Viața românească parodia [[Răspunsul micilor funcționari]], ca o replică la [[Caleidoscopul]] (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) | * [[1909]] publică în Viața românească parodia [[Răspunsul micilor funcționari]], ca o replică la [[Caleidoscopul]] (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) | ||
* [[1911]] [[Garabet Ibrăileanu]] (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la Viața românească (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean") | |||
* [[1912]] - [[1913]] împreună cu M. Sevastos publică [[revista Teatrul]] | |||
* [[1912]] se căsătorește cu învățătoarea [[Victoria Iuga]], cu care a avut un fiu unic, Gheorghe | |||
* [[1916]] debutează editorial cu două volume: [[Balade vesele]] și [[Parodii originale]] | |||
* [[1916]] este mobilizat și participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916) | |||
* [[1918]] rămâne în captivitate până în 1918 | |||
* [[1918]] scrie [[Amintiri din luptele de la Turtucaia]] | |||
* [[1920]] redactează împreună cu Sadoveanu revista [[Însemnări literare]], până la reapariția Vieții românești | |||
* [[1920]] scrie [[În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare]] | |||
* [[1934]] începe în Revista fundațiilor regale, publicarea romanului satiric Minunile Sfîntului Sisoe (neterminat, publicat postum în 1938) | |||
* [[1936]] scrie [[Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate]] | |||
* [[1936]] este ales Membru corespondent al Academiei | |||
[[Fișier:Gheorghe-Topiraceanu-1937.jpg|right|thumb|George Topîrceanu, mormântul din Cimitirul Eternitatea din Iași]] | [[Fișier:Gheorghe-Topiraceanu-1937.jpg|right|thumb|George Topîrceanu, mormântul din Cimitirul Eternitatea din Iași]] | ||
Versiunea de la data 8 mai 2021 15:42
George Topîrceanu s-a născut la 20 Martie 1886 la București (n. 20 martie 1886, București – d. 7 mai 1937, Iași). a fost un poet, prozator, memorialist, publicist și traducător român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.
Biografia
Educație
- 1893 - 1895 începe școala primară la București
- continuă școala primară pe valea Topologului, la Șuici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme
- revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a
- 1898 - 1906 Liceul Sf. Sava
- 1906 se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina studiile
Carieră
- După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemă
- 1904 Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului
- 1909 publică în Viața românească parodia Răspunsul micilor funcționari, ca o replică la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel)
- 1911 Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la Viața românească (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean")
- 1912 - 1913 împreună cu M. Sevastos publică revista Teatrul
- 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe
- 1916 debutează editorial cu două volume: Balade vesele și Parodii originale
- 1916 este mobilizat și participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916)
- 1918 rămâne în captivitate până în 1918
- 1918 scrie Amintiri din luptele de la Turtucaia
- 1920 redactează împreună cu Sadoveanu revista Însemnări literare, până la reapariția Vieții românești
- 1920 scrie În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare
- 1934 începe în Revista fundațiilor regale, publicarea romanului satiric Minunile Sfîntului Sisoe (neterminat, publicat postum în 1938)
- 1936 scrie Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate
- 1936 este ales Membru corespondent al Academiei
