George Topîrceanu
Sari la navigare
Sari la căutare
George Topîrceanu s-a născut la 20 Martie 1886 la București (n. 20 martie 1886, București – d. 7 mai 1937, Iași). a fost un poet, prozator, memorialist, publicist și traducător român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.
Biografia[modificare]
Educație[modificare]
- 1893 - 1895 începe școala primară la București
- continuă școala primară pe valea Topologului, la Șuici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme
- revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a
- 1898 - 1906 Liceul Sf. Sava
- 1906 se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina studiile
Carieră[modificare]
- După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemă
- 1904 Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului
- 1909 publică în Viața românească parodia Răspunsul micilor funcționari, ca o replică la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel)
- 1911 Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la Viața românească (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean")
- 1912 - 1913 împreună cu M. Sevastos publică revista Teatrul
- 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe
- 1916 debutează editorial cu două volume: Balade vesele și Parodii originale
- 1916 este mobilizat și participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916)
- 1918 rămâne în captivitate până în 1918
- 1918 scrie Amintiri din luptele de la Turtucaia
- 1920 redactează împreună cu Sadoveanu revista Însemnări literare, până la reapariția Vieții românești
- 1920 scrie În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare
- 1934 începe în Revista fundațiilor regale, publicarea romanului satiric Minunile Sfîntului Sisoe (neterminat, publicat postum în 1938)
- 1936 scrie Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate
- 1936 este ales Membru corespondent al Academiei
