Darabanţii

Darabanţii, arhaic scris și drabanții organizaţi în Ordinul darabanţilor (Ordodarabantes, haidones) aveau un rol militar fiind folosit la paza cetății sau a prizonierilor. Erau recrutați din mica nobilime sau chiar din pătura săracă a societății și plătiți cu o anumită soldă pentru serviciile lor.

• 1672 Darabanții primeau lunar astfel: decurionul patru florini, soldații de rând câte trei florini. Oastea de pază nemțească: stegarul cu 12 florini, decurionul cu patru florini, soldații de rând cu trei florini. Darabantul care supraveghea prizonierii primea, în urma convenției din 27 iunie 1672, o pâine, o bere, o jumătate brânză pentru două zile.

• (latină: haidones, maghiară hajtú) - Unii își câștigau existența ca păstori de vite (latină: haidones, maghiară hajtú (plural); de unde și numele), majoritatea erau angajați pentru a apăra granița cu Imperiul Otoman sau pentru serviciul militar la prinții transilvăneni, motiv pentru care termenul hajduk a fost folosit pentru mercenari încă din secolul al XVI-lea.