Eftimie Murgu

Eftimie Murgu (n. 28 decembrie 1805, Rudăria, comitatul Caraș-Severin – d. 30 aprilie 1870, Budapesta) a fost un jurist și profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848 (Dieta de la Debrețin), apoi avocat în Budapesta.

Eftimie Murgu

Biografia[modificare]

n. 28 decembrie 1805, Rudăria, comitatul Caraș-Severin
d. 30 aprilie 1870, Budapesta
În 1932 – osemintele au fost aduse în țară și reînhumate în capela cimitirului din Lugoj.

Eftimie Murgu

Educație[modificare]

Cursurile primare le începe la școala din localitatea natală, Rudăria, avându-l ca învățător pe Ion Mazaran; cursurile ținându-se în limba slavonă (slava veche).
1827 Studiile le continuă la Caransebeș, după care urmează facultatea de filosofie din Seghedin, pe care o termină în 1827
1830 termină facultatea de drept de la Universitatea din Pesta
1834 obtine titlul de doctor al Universității din Pesta, specialitatea drept universal.
1834 nov. 20 – deschide cursul de filosofie la Școala vasiliană din Iași
1836 mai 11 – cere eforiei școalelor să-i fixeze examenul cât mai repede spre a pleca din Moldova;

Eftimie Murgu

Cariera[modificare]

1837 dec. 08 – este numit profesor de logică și drept roman la Colegiul Sfântul Sava din București
1839 dec. 19 – domnitorul Alexandru Ghica îi aprobă demisia;
1840 nov.14 – este anchetat pentru participarea și rolul lui în mișcarea revoluționară din Țara Românească;
1841 – este arestat de tribunalul regimentului grăniceresc din Caransebeș pentru participarea la mișcarea revoluționară din Țara Românească;
1841 sept. 21 - este eliberat din închisoare;
1845 martie – are loc a doua arestare, în urma denunțului preotului Ioan Blidariu din Găvojdia că ar agita spiritele românești împotriva ungurilor și integrității statului. Este trimis sub escortă la închisoarea ”Neugebaude” din Buda;
1845 oct. – are loc audierea lui Murgu de către autoritățile din Buda;
1846 apr.27 – începe procesul lui E. Murgu la tribunalul regesc din Pesta, finalizat cu o sentință de 4 ani de închisoare;
1848 apr.09 – este eliberat din închisoare;
1848 Participa la Marea Adunare Națională de la Lugoj din 15 iunie 1848, al cărei președinte a fost propus
1848 La 24 iunie 1848 este ales deputat simultan în circumscripțiile electorale Lugoj, Oravița și Făget
1848 iunie 27 – prezidează adunarea de la Lugoj;
1848 Cu ocazia validărilor la ședința Adunării Naționale din 6 iulie 1848 va opta pentru mandatul Lugojului.
1848 iulie 13 – înaintează ministrului de interne maghiar dezideratele adunării de la Lugoj;
1849 aprilie 13 – votează în dietă detronarea habsburgilor;
1849 iulie 29 – pleacă la Avram Iancu spre a-i înmâna noua lege a naționalităților;
1849 septembrie – este arestat din nou și trimis la Arad;
1850 – este mutat la închisoarea din Budapesta;
1851 octombrie 7 – Consiliul de război îl condamnă la moarte prin ștreang și confiscarea averii. În baza decretului din 25 aug. 1850 i se reduce pedeapsa la 4 ani de închisoare. Este trimis la închisoarea din Iosefstadt din Boemia pentru ispășirea pedepsei.
1853 octombrie – este eliberat;
1861 aprilie 24 – cade în alegerile pentru parlament, în cercul Lugojului;
1864 aprilie 29 – este ales deputat al cercului Stamora-Moravița;
1865 – ultima manifestare publică: ”Despre memorandumul congresului sîrbesc”;
1870 aprilie 7 – își face testamentul pe care îl înregistrează la primăria orașului Budapesta sub numărul 10897/1870;
1870 mai 12 – moare la Buda, fiind înmormântat în cimitirul Kerepesy din Budapesta;