COTUL DONULUI 1942 – INCA O VICTORIE A DUSMANULUI OBTINUTA PRIN TRADARE

COTUL DONULUI 1942 – INCA O VICTORIE A DUSMANULUI OBTINUTA PRIN TRADARE de care tot noi romanii, victime ale tradarii, suntem invinovatiti. Bolsevicii aveau agenti in fabricile de armament din Romania care sabotau direct la sursa efortul de razboi al tarii in timp ce armata lupta cu bolsevicii in pe front! Cata tradare a putut sa fie peste tot!!! Se contureaza tot mai clar ca Antonescu a fost tot atat de tradat si dezinformat ca si Ceausescu. Coincidenta face ca asasinarea ambilor sa fi fost organizata de acelasi Saul Bruckner ce a actionat sub falsa identitate de Silviu Brucan.

COTUL DONULUI 1942 – INCA O VICTORIE A DUSMANULUI OBTINUTA PRIN TRADARE

Cum au fost sabotate incarcaturile explozive ale proiectilelor folosite de catre artileria romana de la Cotul Donului de catre bolsevicii „romani”

„Cotul Donului 1942: eroism, jertfa, tradare” este o carte document, un proiect al Dr. Vasile Soimaru publicata la Chisinau in anul 2012 in care ne sunt prezentate cateva amanunte ce ne dovedesc ca armata romana a fost tradata si sabotata chiar de la interior de catre bolsevicii „romani” infiltrati in fabricile de armament sau in alte functii cheie.Iata un fragment din carte care dovedeste ca artileria romana s-a luptat cu rusii folosind incarcaturi explozive oarbe:

„Eu sunt membru de partid si prin smecheriile noastre am fost repartizat acolo la pirotehnia armatei si am scapat sa fiu trimis pe front si acolo noi in proiectilele de brandt nu le bagam explozibil incat au numai capsa de pornire si atat”.

„Ce vorbesti, ma”,zic.”Si cum faceti?”.

„Facem cum facem si, ca sa ne dam seama care sunt acestea, le vopsim”.

„Si cum le vopsiti?”.

„Le vopsim in galben, zice”.

Si atunci mi-a cazut fisa, cum se zice. Ca peste cativa ani, dupa razboi, bineinteles, cand era mare bucurie de victorie a armatei rusesti asupra Armatei Romane, in Scanteia de prin 1947-1948, era scris despre contributia comunistilor din tara, din ilegalitate, la victoria armatei sovietice. Deci, a fost confirmat si prin presa acest act de tradare. Nu si-au dat oare seama ce rau fac pentru fratii lor romani?

Pentru mine a fost un momemt de o tristete nespusa ca sa-mi dau seama cat de prosti sau rai pot sa fie oamenii. Si atunci mi-am dat seama ca acolo, la Cotul Donului, vitoria ruseasca nu a fost o victorie, propriu zis, militara, ci una obtinuta prin tradare.

Instaurarea in Romania dupa 1944 a unui regim atat de ne-romanesc si de anti-romanesc a fost o fatalitate tragica, impusa romanilor cu o forta care depasea capacitatea lor de opozitie. Nu resemnarea „mioritica” a dus la instaurarea comunismului in Romania si in jumatate din Europa, ci cardasia Est-Vest a marilor puteri nelegiuite. Ba, pe plaiurile mioritice, adica in adancul codrilor si pe crestele muntilor, romanii au avut reactia cea mai barbateasca din toata Europa comunista, caci numai romanii, mereu mioritici, au organizat singura rezistenta anticomunista armata, fațisa, haiduceasca. Eroica si deseori martirica! Singura din tot lagarul comunist, chiar daca perfect inutila, pragmatic vorbind…

Anticomunisti cu arma in mana, dispusi in orice clipa sa se sacrifice pentru libertate si demnitate, au fost numai romanii romani! Niciun minoritar etnic sau religios printre partizanii anticomunisti din munții Romaniei! In Fagaras sau in padurea Babadagului, in Maramures sau in munții Banatului, in Apuseni sau Vrancea, au suferit si au jerfit numai urmasii ciobanasului mioritic, care ortodox, care greco-catolic… Si atat! Altii nu au mai fost! Picior de ungur sau de sas, de evreu sau de tigan! De reformat sau adventist!, care sa fi urcat pe cararile de munte ale suferintei si jertfei… Ale demnitatii eroice!… Faptul ca fiecare dintre acei partizani din munti, martiri si eroi deopotriva, stiau ca pe Tatal nostru colinda baladei Miorițta nu i-a facut sa lepede arma din mana! …Ci – iar, dimpotriva!

Surse:

[1] Adrian Grigoriu [2] ioncoja.ro