Plânset

Plânge țara și străbunii 

C-au îndatorat românii

Și-au plecat în număr mare

Depășind multe hotare.

Au vândut pământul țării

Cum ar fi fost apa mării.

Pentru a fi și mai lichea

Au distrus industria

Și de toate ne-au privat

Resurse, apă, gaz le-au dat.

Fiecare moț se naște

Cu o datorie-n spate,

Iar de ales se aleg tot ei

Spuma voastră de mișei!

Investitori și dictatori

Ne aleg conducători?

Ne impun și cum să mergem

Și în cine să mai credem

Ne fac legi, ne cred nebuni,

Pe românii noștri buni

De copii n-au nicio milă

Ooo, spurcată creatură!

Pe bătrâni îi umilesc

Cu pensii de tip grotesc.

Scârbă vouă de bandiți,

Vom lupta neobosiți.

Plânge cerul și seninul

Pe român îl știe chinul,

În Grădina Maicii Sale,

Românii o iau la vale.

Bate clopot, sună solul,

Câștigat este ogorul.

Palma aspră și bătută

E un răspuns pentru cornută.

Nu ne vom lăsa striviți 

De vicleni neaveniți.

Oh! Români scumpi și vioi,

Iubiți țara și pe voi!

(Ismail Sorin)