Herta Muller l-a ridiculizat public pe Liiceanu pentru „disidenta” sa din perioada comunista, acuzand perversitatea morala a unora care se pretind a fi mari intelectuali romani. In timpul inalnirii din anul 2010 dintre Herta Muller si Gabriel Liiceanu de la Ateneul Român, laureata premiului Nobel pentru Literatura i-a oferit o lectie usturatoare de etica asa zisului „filozof” roman, ridiculizand „disidenta” pe care au facut-o Liiceanu, Plesu & comp.
„Multi dintre noi ne-am simtit minoritari in propria tara”, insista Gabriel Liiceanu, adresandu-i-se Hertei Muller cu un aer de superioritate, izvorat numai el stie de unde, pentru ca rar iti este dat in viata sa vezi asemenea dovezi de ipocrizie, de-a dreptul sfidatoare la cer.
Herta Muller ridiculizand „disidenta” lui… de VictoRoncea
Herta Muller l-a ridiculizat public pe Liiceanu pentru „disidenta” sa din perioada comunista, acuzand perversitatea morala a unora care se pretind a fi mari intelectuali romani
Audienta prezenta la intalnirea dintre Herta Muller si Gabriel Liiceanu la Ateneul Român a râs de Liiceanu şi l-a huiduit pe Pleşu, dovedind astfel cat de apreciata a putut fi „disidenta” celor doi din perioada comunista a Romaniei.
In timpul dialogului dintre Herta Muller si Liiceanu, pe care laureata premiului Nobel pentru Literatura nu s-a sfiit sa-l asemuie unui „circ”, Herta Muller i-a criticat pe intelectualii romani, acuzandu-i pe unii dintre ei de falsa rezistenta si pasivitate in timpul regimului comunist din Romania.
La scurt timp dupa acest incident, Liiceanu avea o rabufnire in presa la adresa Hertei Muller:
- 3 Aprilie 1942 – În comuna Valea Drăganului, notarul comunei îl izgoneşte din casă pe refugiatul Joca Vasile, şi instalează pe ungurul Kovács Károly - 3 aprilie 2025
- La mulți ani actorului și regizorului Emanuel Petran! - 3 aprilie 2025
- Ziua Academiei Române – Ziua porților deschise - 3 aprilie 2025
Cum s-a ajuns ca „flotantii ” Romaniei sa ajunga sa ne conduca ??
” Nimeni nu întreabă pe ce cale a fost cu putinţă ca asemenea oameni să iasă la suprafaţă, nimeni nu-şi dă seama cum această populaţie flotantă a României, fără legături cu pămîntul şi cu neamul ţării, fără identitate de interese cu clasele productive şi pozitive ale ei, a putut să devină elementul domnitor în România.
Înecarea cu străini a tuturor ramurilor vieţii noastre economice, reducerea românului în ţara sa proprie la rolul de simplu salahor agricol, căderea repede a tuturor meseriilor, stingerea industriei casnice şi înlocuirea ei prin producte industriale străine, lipsa absolută a unei legi de incolat, ceea ce permite ca gunoaiele societăţilor vecine din cîteşi patru unghiurile lumii să s-aşeze la noi, prefacerea, în fine, a acestor elemente în elemente politice care au umplut funcţiile statului şi se strecoară în reprezentaţiunea naţională, toate acestea dovedesc că ţara noastră nu mai e vechea Românie, ci e o Americă orientală deschisă tuturor imigraţiunilor, al căror principiu e Ubi bene ibi patria şi teoria de om şi om?” (TIMPUL, 22 iulie 1880)