Rezistenta lui Ceausescu
In decembrie 1989 s-au petrecut mai multe evenimente “ciudate”, poate la fel de ciudate precum cele care se intampla acum in Ucraina.
In afara “turistilor” veniti in Volgile negre si despre care stim cu siguranta ca au avut o anumita implicare in tragicele evenimente de la asa zisa revolutie au fost si alte factiuni care au activat mai mult sau mai putin la vedere.
Atat oameni imbracati in civil cat si soldati in uniforma dar fara petlite si epoleti la vedere au dus o lupta de rezistenta in decembrie 1989. Aici nu-i includem neaparat pe militarii ce faceau parte din trupele de securitate care si-au indepartat petlitele care apartineau armei respective, probabil pentru a indeparta pericolul de represalii din partea populatiei.
Rezistenta lui Ceausescu
Vorbim de oameni din toate paturile sociale, femei si barbati deopotriva, rezervisti in totalitate, care erau inscrisi ca membri in armata de rezistenta, o factiune secreta constituita pentru situatii exceptionale precum a fost si lovitura de stat din 1989. Fiecare intreprindere, fabrica sau institutie avea in organigrama sa pe langa securistii si informatorii aferenti si membrii ai acestei structuri paramilitare.
Membrii rezistentei raspundeau doar in fata lui Ceausescu, care era si Comandantul Suprem al Fortelor Armate Romane si se activau singuri imediat in cazul in care Romania era invadata de trupe straine sau se incerca vreo lovitura de stat pe plan intern.
In decembrie ’89 a fost vorba de ambele situatii: agenturile straine de care pomenea Ceasusescu chiar au existat , numai la Timisoara au activat aproximativ 800 de agenti de diferite nationalitati incepand cu cea iugoslava, ungara si terminand cu cea franceza si rusa.
De altfel in martie 1990 Dumitru Mazilu participa in Ungaria la comemorarea membrilor unei unitati speciale ungare morti la Timisoara in decembrie 1989. In Bucuresti agenti francezi s-au implicat activ atat in activitati de diversiune cat si in altele mai obscure intr-un fel de joc de-a soarcele si pisica cu serviciile de informatii romanesti.
Unii agenti francezi au fost de altfel si prinsi in Bucuresti dar au fluturat imediat pasapoarte diplomatice si avand statut diplomatic au beneficiat de imunitate.
In Timisoara si Sibiu unde s-au creat cateva grupuri organizate ale Rezistentei s-a incercat si construirea de cuiburi de mitraliere prin poduri sau alte puncte strategice si acolo s-au inregistrat cele mai mari bai de sange.
Esecul unei aparari eficiente a rezultat si din cauza confuziei create printre autoritatile vremii, unii membri ai Rezistentei fiind arestati de militari sau de militienii care nu aveau habar de ce se petrece.
Propaganda lui Ilici Iliescu de la Televiziunea Romana pe care tradatorii Romaniei pusesera mana, functiona de minune. Luptatorii din Rezistenta erau repede catalogati ca teroristi pe cand adevaratii teroristi isi faceau de cap prin marile orase din tara noastra.
Ca si in Ucraina, ziarele vremii din decembrie 1989 erau pline cu imagini ale unor cadavre arse la fata pentru a nu putea fi identificate, cu urme vizibile de tortura si rani provocate prin impuscare.
Cati patrioti adevarati au murit impuscati de catre tradatorii infiltrati de catre KGB si alte “agenturi straine” in Romania nu poate spune nimeni, nici macar acum dupa 25 de ani. Cert este ca modul de operare, acela de arde intentionat fetele victimelor s-a repetat de curand la Odesa, in Ucraina.
Privind retroactiv la ce s-a intamplat in acesti 25 de ani in care tradatorii au distrus Romania asa cum nu au reusit s-o distruga nici rusii, nici turcii si nici alte neamuri invadatoare, nu putem decat sa ne gandim ca cei din Rezistenta au fost niste eroi anonimi, care au luptat cu adevarat pentru tara lor.
Adevaratii teroristi din ’89 sunt astazi la butoanele care conduc aceasta tara, tradatori parsivi de neam si de tara. Sunt cei care au deschis granitele pentru “turistii” altetici in Volgile negre veniti sa semene moarte si groaza in marile orase ale Romaniei.
Romania are nevoie de o noua Rezistenta pentru ca dusmanii sunt printre noi. Se hranesc la propriu cu munca noastra, cu viata noastra cu sperantele, cu visele si cu aspiratiile noastre.
Sursa: Glasul-Moldovei.blogspot.com