Micuti colindatori, cantand, cu traistutele pregatite, Bucuresti, aprox. 1929.
In Ajunul Craciunului colindatori de mai multe varste se adunau in mici cete si mergeau pe la casele oamenilor cu Nasterea, cu Steaua, cu Vicleimul/Viflaimul/Irozii, copiii mai mari mergeau cu Craii.
Fiecare colindator avea cate o traistuta pusa pe dupa gat, iar unii tineau si un bat mai zdravan, ca sa se apere de caini.
Colindau pe la ferestrele oamenilor sau in pragul ușii, uneori erau poftiți si in casa, se straduiau sa cante cat mai frumos, fiind apoi rasplatiti cu mere, covrigi, nuci, unele gazde le ofereau si bomboane sau carne de porc.
Imagini inedite cu colindatori din anul 1929
“Ca sa faci fata cu cinste colindului, cumparai 200-300 de covrigi, ca trebuia sa te gandesti si la colindatorii cu steaua, si la irozi, si la plugusorul de Anul Nou”, povestește Graziella Doicescu in cartea sa “Captivantul Bucuresti interbelic“.
Grup de colindători cu brezaie (capră) stând să fie fotografiați, probabil sfârșitul anilor 1930.
Brezaia este tot datina jocului cu Capra, in Muntenia si Oltenia capra fiind denumita “brezaia” din pricina infațișarii pestrițe a maștii caprei, impodobita cu multe panglici și petice colorate.
Capra, Țurca, Brezaia sunt obiceiuri foarte vechi de Craciun și Anul Nou, Dimitrie Cantemir scriind in”Descrierea Moldovei” (1716) ca “Țurca este o joaca iscodita inca din vremurile batrane, din pricina ciudei și scarbei ce o aveau moldovenii impotriva turcilor”.
Barbații tineri mergeau cu Țurca, Capra sau Brezaia incepand de pe la Ignat pana in zilele de Craciun, in anumite regiuni și in ziua de Sfantul Vasile pana seara
Sursa:
[1] Muzeul National al Hărților și Cărții Vechi