Blestemul horthyst care bântuie din nou Ardealul, un afront adus memoriei martirilor români

Ne cramponăm ipocrit, de decenii, de etichete menite să culpabilizeze poporul român, „legionarism”, „extremism”, „naționalism periculos”, dar în același timp închidem ochii la adevăratele rămășițe ale unui regim criminal care a însângerat Ardealul de Nord: cele ale horthysmului unguresc.

Sub steagul lui Miklós Horthy, simbol al fascismului maghiar, s-au petrecut unele dintre cele mai cumplite atrocități împotriva românilor și evreilor din nordul Transilvaniei, după Dictatul de la Viena din 30 august 1940. În urma ocupației horthyste, satele românești au fost incendiate, preoții spânzurați, țăranii uciși cu cruzime, femeile batjocorite, iar școlile românești închise. Sute de familii au fost masacrate doar pentru vina de a fi români.

Și totuși, astăzi, la peste opt decenii de la acele cumplite evenimente, același simbol sub care s-a vărsat sânge românesc flutură nestingherit pe instituții publice din România! La Satu Mare, oraș martir, care a îndurat teroarea hortystă, a fost arborată o variație a steagului folosit de armata lui Horthy în 1940, sub pretextul „autonomiei locale” și al „identității regionale”.

Cum este posibil ca un stat suveran, membru al Uniunii Europene, să accepte ca pe teritoriul său să fie ridicate simboluri care glorifică un regim fascist, vinovat de crime împotriva umanității? Cum este posibil ca România, stat al martirilor din Ip, Treznea, Moisei, Sărmașu sau Nușfalău, să nu ridice un deget împotriva acestei blasfemii?

Steagul hortyst nu este un simbol al identității locale, ci al morții, al urii și al trădării.

El poartă în faldurile sale lacrimile văduvelor și sângele celor uciși doar pentru că erau români. Să-l accepți azi în administrația locală înseamnă să scuipi pe mormintele eroilor tăi, să întorci spatele istoriei și să te lepezi de neamul din care te tragi.

Niciun stat demn din lume nu îngăduie glorificarea simbolurilor criminale. Germania nu acceptă svastica, Italia nu acceptă fasciul, iar Ungaria însăși a interzis oficial însemnele horthyste. Numai România, în buna ei credință și neglijență cronică, lasă rana să sângereze din nou, sub privirea indiferentă a celor care ar trebui să o apere.

Este datoria statului român, a Guvernului și a Parlamentului, dar mai ales a poporului conștient de sine, să spună răspicat: ajunge!

Să nu mai îngăduim batjocorirea istoriei și a memoriei celor căzuți pentru unitatea și demnitatea națională. Să cerem îndepărtarea imediată a oricărui simbol horthyst din instituțiile publice ale României și să restabilim adevărul istoric.

Ardealul de Nord nu se vinde, nu se împarte și nu se uită.
Sub tricolorul românesc s-au născut, au luptat și au murit generații întregi pentru ca noi să fim azi liberi. Iar libertatea nu înseamnă să tolerezi nedreptatea, ci să o înfrunți.
România trebuie să-și apere demnitatea și istoria, pentru că cine își uită martirii, își sapă singur mormântul.

În apărarea memoriei eroilor români din Ardealul de Nord…