A plecat dintre noi un mare nationalist

A plecat dintre noi un mare naționalist, Vlad Hogea, prietenul și camaradul meu. Dumnezeu sa-l odihneasca!

A plecat dintre noi un mare naționalist, Vlad Gabriel Hogea, care pe 9 ianuarie 2015 ar fi implinit 38 de ani. A plecat la cele veșnice subit, cu mult inainte de vreme, lasand in urma o familie sfașiata de durere și colegi de idei și de credința care nu-l voi uita niciodata.
A fost unul din promotorii Partidului Romania Unita, fiind alaturi de mine in acest sens inca din 2012. A muncit pana in ultima clipa pentru renașterea naționalismului romanesc și pentru unificarea forțelor in aceasta direcție.
Intre anii 2000 și 2008 a fost deputat in Parlamentul Romaniei, iar in 2005 a fost euroobservator la Parlamentul European.

A plecat dintre noi un mare nationalist

A avut o intensa activitate publicistica, și-a luat doctoratul in istorie și a luptat mereu pentru respectarea Romaniei și a valorilor acestui popor. A realizat și o emisiune de neuitat la Antena 2, intitulata ”Filmul sau viața”, pe care mulți dintre noi și-o aminteau cu drag, dar, de azi inainte, ne-o vom aminti cu durere in suflet.

Alaturi de toata echipa Partidului Romania Unita transmit condoleanțe familiei sale lovite de o asemenea tragedie! Fetița sa are numai cateva luni, dar intr-o buna zi va ințelege moștenirea lasata de Vlad Hogea și va fi mandra de cel care a fost tatal sau… Il plangem cu toții pe cel care a plecat atat de tanar dintre noi in a treia zi de Craciun. Dumnezeu sa-l odihneasca!

P.S. Cred ca cea mai buna rememorare a ganditorului și scriitorului naționalist care era Vlad Hogea este sa preiau aici ultimul sau text publicat chiar pe 25 decembrie și intitulat ”Decalog Nationalist”:

”Conceptul de natiune ne duce cu gandul la ideea de putere politica. Cu cat e la mijloc mai multa putere, cu atat se evidentiaza legatura dintre natiune si stat. Natiunea moderna este o comunitate care, pe cale de normalitate, tinde sa produca un stat de sine statator; bineinteles, o uniune conventionala nu este o tara. In Estul Europei, la inceputul Secolului XX se ajunsese la concluzia ca: “Noi, slavii, distingem cu greu statul de natiune”, facandu-se chiar o clasificare a natiunilor, pe acest criteriu: “Exista culturi-natiuni si state-natiuni”. De atunci se accepta concluzia ca natiunea culturala pune accentul pe etnie, limba, istorie comuna, iar natiunea politica este aceea in care cetatenia are o importanta mai mare decat identitatea etnica. S-ar putea spune chiar ca istoria autodeterminarii este istoria formarii natiunilor si a spargerii statelor.
Lumea statelor nationale este o lume construita pentru a pastra idealurile trecutului, si in care schimbarea este limitata numai la cele necesare, o lume care se opune ‹schimbarii de dragul schimbarii. Daca ordinea mondiala este gandita astfel incat omogenitatea in interiorul fiecarui stat sa fie maximizata, iar numarul statelor sa fie minimizat, atunci acea ordine mondiala este o ordine mondiala nationalista, iar componentele ei sunt statele nationale. Daca sunt prea putine state, si fiecare dintre ele prea mare, atunci vor deveni eterogene in interior. Daca sunt prea multe, vor diferi prea mult unul de celalalt. Exista, totusi, un numar optim de state, raportat la orice moment din evolutia lor, in cadrul acestei ordini mondiale nationaliste. Acest optim este determinat de limitele mijloacelor de comunicatie si transport si de gradul dezvoltarii politice si sociale.Exista, asadar, o arhitectonica geopolitica mondiala care sa constituie o alternativa la modelul actual de globalizare unipolara.

Nationalismul este capabil sa furnizeze, in conditii de civilizatie si democratie deplina, o matrice organizationala a lumii viitorului, un tipar mai potrivit, mai valabil si mai uman decat cel care ni se pregateste din umbra. Avand ambitia nietzscheana ca in zece fraze sa spunem ceea ce altul spune intr-o carte, ceea ce oricare altul nu spune intr-o carte, avansam ideea unui Decalog Nationalist, asa cum a fost conturat de catre cercetatorii contemporani ai acestui fenomen magnific si etern:
1) Totalitatea natiunilor formeaza omenirea.
2) Nimeni nu poate pretinde ca nu apartine nici unei natiuni.
3) Natiunile sunt diviziunile naturale ale umanitatii.
4) Fiecare individ apartine in mod organic unei natiuni (nu doar prin alegere, prin exprimarea unei optiuni).
5) Natiunile exista si trebuie sa continue sa existe.
6) Natiunile detin monopolul formarii statelor.
7) Nici o portiune de teritoriu nu poate fi detinuta de o alta entitate in afara statului national.
8) Natiunile sunt sacre.
9) Natiunea confera un statut special.
10) Natiunile nu pot fi suprimate.
In vremea noastra, unii definesc statul national ca fiind “un sistem politic in care functiile executive, legislative si judecatoresti fundamentale sunt centralizate in mainile unui guvern national si care permite in principiu participarea tuturor cetatenilor adulti, pe baze egalitare, la viata politica. Cele doua caracteristici au dat nastere la dualitatea guvern – societate”. Noi ramanem la ideea exprimata cu decenii in urma, ca “factorul hotarator in zamislirea unei natiuni e cel subiectiv, e constiinta unitatii care, fara discutie, e opera statului modern. Se poate oare vorbi de o natiune cand sunt prezenti numai factori externi, fara constiinta identitatii lor? Desigur ca nu. Natiunea, ca individualitate colectiva, e un produs al constiintei de sine, al reflectiei aspupra conditiilor ce tin laolalta o seama de oameni. Pe scurt, natiunea e un concept modern, si inchegarea ei coincide cu avantul noii cugetari. Natiunea moderna se organizeaza in stat: idealul e statul national”.

Semnat: Vlad Hogea

Sursa: