De ani de zile locuitorii din nord-vestul satului chinez la distanță de Liqian au crezut că sunt speciali. Mulți dintre săteni au caracteristici specifice vesticilor, inclusiv ochi verzi și păr blond, fapt ce conduce pe unii experți să sugereze că ar putea fi descendenții unei legiuni pierdute și stabilite în zonă. Acum, testarea ADN a sătenilor a arătat că aproape două treimi dintre ei sunt de origine caucaziană.
Urmașii masageților trăiesc și in China
sursa imagine: thraxusares.wordpress.com
Sătean chinez “roman”, la stânga, și un bust al celebrului comandant roman Marcus Crassus.Un rezident, Cai Junnian, 38 de ani, cu ochi verzi este acum poreclit Cai Luoma, sau Cai romanul, de prietenii săi și a devenit o celebritate locală.
Rezultatele concureaza cu teoria că înființarea Liqian poate fi legată de legenda unei ”armate pierdute” a generalului roman Marcus Crassus.
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsÎn 53 î.Hr, după ce Crassus a fost învins de către parți și decapitat în apropierea ceea ce este acum Iranul, o legendă spune că 145 de romani au fost capturați și au rătăcit în regiune ani de zile. Legătura orașului cu Roma a fost sugerată mai întâi de un profesor de istorie chineză de la Oxford în 1950.
Profesorul universitar de la Oxford, Homer Dubs consideră că romanii din grupul care a călătorit spre est, au fost capturați de către chinezi și au fondat Liqian în 36 î.Hr. Prof Dubs a teoretizat că au făcut drumul lor spre est ca trupe mercenare, cunoscute ca trupe “formațiune scară de pește”, și au ajuns să fie capturați de către chinezi 17 ani mai târziu. S-a sugerat că unii și-au croit drum spre estul Uzbekistanului de astăzi și mai târziu cu căpetenia Hun JZH împotriva dinastiei Han din China.
El a declarat că “formațiunea scară de pește”, a fost o trimitere la “broasca țestoasă” romană, o falangă protejată de scuturi pe toate laturile și deasupra. Homer Dubs unificat legendele din istoriile oficiale, care spuneau că Liqian a fost fondat de soldați capturați într’un război dintre chinezi și huni, din 36 î.Hr., și legenda armatei pierdute de Marcus Crassus, un general roman.
Marcus Licinius Crassus a fost, alături de Iulius Cezar și Pompei cel Mare, una dintre cele trei persoane cele mai puternice din lume și unul dintre cei mai bogati oameni din istorie. El este celebru pentru că a învins revolta sclavilor conduse de Spartacus de la 73-71 î.Hr făcută pe cheltuială proprie după ce a devenit clar că devenea un real pericol pentru Roma.
El a fost ales consul în 70 î.Hr. și a devenit patronul parvenit a tinărului Iulius Cezar care a fost susținut în propriile sale ambiții politice. Crassus a primit Siria ca provincia a sa, de unde a condus trupele sale în încercarea de a cuceri regatul Parthia. Legiunile sale au fost înfrânte în bătălia de la Carrhae (azi Turcia), unde fiul său a fost decapitat. Conform legendei Crassus a fost, de asemenea, decapitat și i s’a turnat aur în gura deschisă ca o ilustrare a lăcomiei lui.
Mormintele din apropiere de Yongchang au apărut, de asemenea, să ofere dovezi că romanii locuiau în vestul Chinei la momentul respectiv. Arheologii au descoperit că unul dintre mormintele a fost de 1.80 m înâlțime, ceea ce duce pe unii să creadă că legionarii romani au fost îngropați în dealurile de acolo. Cu toate acestea alții subliniază că zona a făcut parte din populara rută comercială Drumul Mătăsii și mulți oameni de diferite naționalități, fiind posibil la fel de mult ca și cineva de la Marea Mediterană, să fi fost îngropat acolo.
Colegii academicieni au descris “teoria” Dubs ca fiind ”interesantă și provocatoare”, dar l-au criticat pentru exagerarea concluziilor sale. Yang Gongle, profesor la Normal University din Beijing, a declarat că nu sunt dovezi suficiente pentru a lega sătenii cu vechii romani.
Conform cercetărilor lui Yang, județul Liqian a fost înființat în 104 î.Hr., o jumătate de secol mai devreme decât presupusa sosire a soldaților romani. Și el a remarcat că ”formațiunea scară de pește” nu a avut nimic de’a face cu faimoasa strategie a Legiunii “Țestoasa”.
Palisade de lemn dublu, care ar putea fi privită ca solzi de pește, a fost utilizată pe scară largă în construcții în Asia Centrală și India la acel moment, a declarat Yang. Maurizio Bettini, un antropolog de la Universitatea din Siena, a fost de asemenea impresionat de teoria pe care a respins-o ca fiind “un basm”.
El a declarat pentru ziarul italian La Repubblica:
“Pentru a fi incontestabil, ar trebui să găsească elemente, cum ar fi bani Romani sau arme care au fost tipice legionarilor romani. “Fără o dovadă de acest gen, povestea legiunilor pierdute este doar o legendă.”
Povestea este, de asemenea, complicată de faptul că Imperiul Roman a fost la apogeu în timpul acela și a dominat cea mai mare parte a lumii în Europa, Africa și Europa de Vest. Una din strategiile romanilor, era de a angaja asemenea trupe din teritoriile cucerite, foarte multe legiuni romane s-au format nu din nativi romani, ci din oamenii cuceriți din zona locală, care au fost apoi recrutați și antrenați.
Surse:
[1] thraxusares.wordpress.com[2] dailymail.co.uk
RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Istoria ilustrata a Transilvaniei
By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop
Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures
By: Silvestru Moldovan
Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria
By: Silvestru Moldovan
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
