Războiul împotriva ţărănimii
Peste 80 de mii de tarani au fost executati sau torturati in inchisorile comuniste si lagarele de munca silnica, pentru ca s-au opus colectivizarii. Pana acum, nimeni nu s-a gandit sa le dedice un muzeu pentru suferintele indurate in comunism.
In Romania, Partidul Comunist Roman a desfașurat in perioada 1949–1962 procesul de colectivizare, ce a constat in confiscarea aproape a tuturor proprietaților agricole private din țara și comasarea lor in ferme agricole administrate de stat. In Romania, colectivizarea a fost similara cu cea efectuata in URSS, prin aceea ca a inglobat terenurile agricole ce puteau fi adunate intr-o ferma colectiva.
Inceput intai greoi și haotic, procesul de colectivizare a stagnat intre 1953 și 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate și dus la final in 1962. Numeroși țarani, atat saraci, cat și mai instariți, s-au opus acestei acțiuni, iar guvernul comunist a recurs uneori și la represiuni violente, ucideri, deportari, incarcerari și confiscari ale intregii averi a celor implicați. Sistemul de agricultura socialist astfel constituit a intrat treptat intr-o criza ale carei efecte s-au simțit și dupa ce regimul a fost inlaturat, timp in care s-au depus eforturi pentru reconstituirea proprietații private in agricultura.
Procesul de colectivizare a inceput violent in martie 1949, cu decretul 84/2 martie 1949, prin care se expropriau proprietațile mai mari de 50 ha. Decretul a intrat efectiv in vigoare chiar din noaptea urmatoare, fiind aplicat pe loc. Proprietarii au fost luați noaptea din casele lor și li s-a fixat, ilegal, domiciliu forțat in diverse localitați.
Proprietațile au fost confiscate in intregime, cu tot cu animale, mașini agricole și cladiri. Multe dintre cele cateva mii de foste locuințe ale proprietarilor au fost transformate in sedii de GAS-uri, GAC-uri, posturi de poliție.Propaganda vremii a prezentat pe cei expropriați ca fiind „moșieri”, dar in realitate in multe cazuri era vorba de ferme mecanizate și modernizate.
Jigodiile care ne-au ucis bunicii sau parintii pentru a le lua si bruma de avere pe care o mai aveau ne conduc si astazi prin intermediul progeniturilor lor, ne taie salarii, pensii, ne fura in continuare practic fara intrerupere de aproape un veac. Aceste jigodii ne vand si pe mult si pe putin, ne amaneteaza ca sclavi strainilor, ne fura resursele naturale sau le cedeaza mai pe nimic celor din afara tarii.
Razboiul acestor jigodii nu s-a oprit nici macar o clipa, ba chiar s-a si intensificat, drept dovada stand disparitia a peste patru milioane de romani care au plecat din tara incepand cu 1989 si pana acum. Cand vom scapa oare de acesti paraziti ai neamului romanesc? Cand ne vom trezi cu adevarat?
Sursa:
[1] ro.wikipedia.org
Jertfa din Bălan – 9 Septembrie 1940 În istoria neamului românesc sunt zile care dor…
9 Septembrie 1940 – Zalău, Sălaj O rană a istoriei românești care nu trebuie uitată…
Masacrul de la Trăznea, 9 Septembrie 1940: Ziua în care pământul românesc a sângerat Ziua…
8 Septembrie 1944 – Jertfa de la Luduș, jud. Mureș Istoria neamului românesc este plină…
Masacrul de la Ciumărna – 8 septembrie 1940 Jertfa unor români nevinovați pe altarul suferinței…
COMUNICAT DE PRESĂ Cerem demisia de urgență a Ministrului Educației, Daniel David! Națiunea română se…
Leave a Comment