In atentia cititorului.
Prezenta naratiune constituie o viziune strict personala vizavi de continutul unui anume manual de Istorie. Lansat in instruirea scolara – cl. a IV-a, 2006, Republica Moldova – l-am lecturat dintr-o simpla ocaziune și, spre marea surpindere, am fost frapat de anumite erori inexplicabile. Intr-o sclipire a sperantei naive, expun discernamantul lor aici: in afara de autori, cine ar putea sa mi le explice?
Nu recomand manualul celor care doresc sa invete.
Pagina electronica http://oportunitate.wordpress.com/2010/04/29/mostra-de-falsificare-a-istoriei
avertizeaza privitor la expunerea falsa a istoriei Basarabiei in cadrul scolilor de limba rusa. Sa ne uimim prea tare nu face, fenomenul e promulgat lejer de catre unii autori autohtoni, care admit interpretari arbitrare, pe alocuri pline de aroganta si falsuri, ale istoriei plaiului natal. Cateva randuri in această privinta publicasem in ziarul ,,Faclia” (februarie, 2009), dar carul a ramas intact pana azi.
Fiind, pur si simplu, ostaticul modernismului european, adesea te intrebi de ce exista atatea indoieli in lumea asta schimbatoare? Iata ca in cele ce urmeaza nu iesim cu pretentii deosebite, nici nu solicitam realizarea imposibilului. Scopul propus este elementar: sa evaluam, ocazional, calitatea unui manual scolar. Simpla motivatie ca copilul fiecaruia din noi invata din aceasta sursa, ne mobilizeaza la reinnoirea comentariilor. Va invitam, deci, din nou, la o calatorie imaginara prin paginile lucrarii ,,Istorie. Manual pentru clasa a IV – a“, Editura Univers Pedagogic, 2006.
Orice “Istorie a Românilor” presupune că natiunea etnică Română stă la baza unei istorii regionale si alcătuieste identificarea primară a indivizilor corespunzători. Astfel, un manual defineste următorul obiect istoric: “poporul Român atât în cadrul statului său unitar, cât si în alte formatiuni statale”
Chiar de la bun inceput suntem avertizati ca “Acest manual este proprietatea Ministerului Educaţiei şi Tineretului”. Surpriza placuta, ce intriga cititorul la culme si reclama un izvor de informatie autentica. Respectiv, ne autosesizam: prin prezentele randuri nu atentam la proprietatea cuiva, nici macar nu declaram o pretinsa recenzie. Solicitam doar clarificarea unor amprente retusate, cu respectarea principiului obiectivismului, potrivit caruia cartea nu trebuie sa minta sau sa denatureze adevarul; degradarea umana, lucru stiut, isi trage radacinile inca din Rai.
Pe drept cuvânt, pe lângă buna calitate a hârtiei şi diversitatea culorilor utilizate la editarea manualului, planează în unele locuri mari semne de întrebare faţă de relevanţa informativă a conţinutului. Spre exemplu, o piedică neaşteptată e ascunsă în cap.I, intitulat ,,Timpul in islorie“.
Capitolul include temele: “Măsurarea timpului” – 1; “Date în istorie” – 2; “Calendarul‘ – 3; “Cum se construieşte şi se citeşte linia timpului” – 4; “Arborele genealogic” – 5. La fine se trece, efectiv, la sinteză şi evaluare. Prima întrebare: copilul este rugat să-şi amintească câţi ani au trecut de la moartea lui Ştefan cel Mare; în ce secol a domnit, în ce mileniu?
Verificăm informaţia despre Ştefan cel Mare, oferită de manual.
La pag.9 (tema 2) descoperim imaginea monumentului lui Ştefan cel Mare cu inscripţia: “Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei în anii 1457-1504“. Aceleași întrebări retorice – câţi ani a domnit? – in ce secol? – se repetă la pag.16. E reiterată imaginea monumentului de la pag.9, diferă doar inscriţia: “Ştefan cel Mare, Domnitorul Ţării Moldovei (1457-1504)“. In rest – nimic, o expunere cât de infimă a vieţii Marelui Voievod lipseşte. Să înţelegem că autorii amână povestirea?
Intensificăm forţat căutările, depăşind aria temelor studiate.
Un fragment din ,,Letopiseţul ţării Moldovei” de Ion Neculce (pag.30, cap.III, tema 3), relatează epizodul întemeierii de către Ştefan Vodă a mănăstirii Putna. E reprodusă – a treia oară! (pag.37, cap.III, tema 6) – imaginea monumentului lui Ştefan cel Mare, puţin mărită şi cu un alt subtitru: “Monumentul lui Ştefan cel Mare“. Din nou, nu există o naraţiune despre domnitor. Doar că un citat din ,,Letopiseţul Ţării Moldovei” de Grigore Ureche (pag.38) face cunoscut portretul literar al domnitorului. Este, poate, cea mai valoroasă şi semnificativă informaţie a manualului despre Ştefan cel Mare.
În acelaşi context, după lectura unui fragment dintr-o poezie – fără titlu şi fără indicarea autorului (pag.67, cap.VI, tema 3), suntem rugaţi să expunem calităţile lui Ştefan cel Mare ca personalitate istorică. Concomitent, fără legendă, se propune vizionarea unui portret al Marelui domnitor.
Atenţiune, pentru copilul neatent: mănăstirea Putna, localitatea Suceava (amintită în fragmentul de poezie citat), în ce ţărişoară se află? Ce căuta acolo Ştefan cel Mare şi Sfânt?
Glosarul nu include numele lui Ştefan cel Mare, iar la pagina a IV-a a copertei, pentru a 4-a oară (mare-i Dumnezeu şi răbdarea lui n-are margini!), observăm cunoscutul monument al domnitorului.
Captând “vibraţiile” manualului, descoperim o tratare superficială şi o inconsecvenţă totală în ce priveşte oferta /solicitarea informaţiei despre domnitor. Manualul pare a fi adresat, mai degrabă, unei persoane care cunoaşte deja subiectul şi istoria. Pentru un ne-iniţiat în domeniu, însă, carenţele manualului nu pot fi ignorate, consecinţele fiind deplorabile pe lungă durată.
Cu certitudine, copilului i se cere să comenteze ceva, despre ce nu i s-a vorbit. Ce trebuie el să raspundă? Dar şi unul matur, nu prea antrenat în ale istoriei? Or, să fi mizat autorii pe inventivitatea copiilor de azi? Să fi luat în calcul autoinstruirea lor sau ajutorul părinţilor, al buneilor, influenţa mediului, a Internetului etc.? Dar aceasta nu absolvă semnatarii de sarcina asumată: întocmirea unei lucrări de introducere în materie a unui copil, care pentru prima dată deschide manualul de istorie.
Abordăm o probă mai nuanţată. Excelenta hartă ,,Moldova in timpul lui Ştefan cel Mare” e reprodusă la pag.31, fără vreo descriere oarecare. O imperceptibilă taină reflectă numărul “39” inserat în chenarul cu titlul hărţii. Care -i destinaţia lui?
Indiferent de cele menţionate, elevul e invitat să comenteze harta. Interesant, ce poate rezuma un copil de 11 ani la contemplarea acesteia?
De asemenea, pe spaţiul integrat între pag.6 şi 15 (compartimentul cap.I) despre Burebista nu se pomeneşte un cuvânt, chiar numele lui lipseşte. Întrebăm acuma noi pe autori: cine o fi acest Burebista, al cărui monument apare la pag.16? Sub imagine e scris: -”Burebista, rege geto – dac (87 – 44 î.H.)”. Cine sunt geto-dacii (care au utilizat un anumit cadran solar – pag.6)? Care-i rolul regelui Burebista în istoria Moldovei? Unde stă acest impetuos monument? (Vezi şi pag.4 a copertei.)
Uşurează cu mult sarcina noastră lipsa imaginei regelui Decebal, un alt mare conducător al dacilor. Atât de mare, încât nici nu a incăput în paginile manualului.
Ce se întâmplă? De unde obţine copilul noutatea în materie? În primul rând, din manual. Am tot cautat împreună şi n-am aflat nimic. Constatăm, cu surprindere, că în manual nu e scrisă o buchie despre întemeietorii Daciei măreţe.
Întrebări fără răspuns, căci pentru a studia un monument, trebuie … – vezi enunţul de la pag.39. Și dacă Geţii şi Dacii sunt interpretaţi ca cei mai vechi locuitori ai ţării noastre abia la pag.64, conchidem: copilul trebuie să răspundă astăzi ceea ce va studia mâine.
Prin cele inserate ne detașăm cu totul de unii erudiți, care ridică o obiecție capricioasă cu privire la calitatea informativă a produsului. Ei uită, cu bună știință, de ideile filozofilor greci, precum Platon și Aristotel, care susțineau că nimic pe pământ nu poate fi perfect, perfecțiunea există doar în Univers. Per contrario, mobilul nostru are ca suport legendara frază: Platon îmi e prieten, dar adevărul…
Luând amploare şi producând o reacţie confuză, exagerarea autorilor devine dureros de pronunţată pe parcurs:
– pag.27 – cine-i Vasile Lupu? Unde e amplasat monumentul?
– tot acolo – Cetatea Soroca – ce-i cu ea? cui aparţine? cine şi când a construit-o? care e rolul ei în istoria natală? Prin relatarea unui călător turc – amplasată tocmai la pag.38 (!), exerciţiul pare a avea o soluţie (îndeajuns, oare?). Mai era un pas până a explica copilului că pentru apărarea hotarelor de Est ale Moldovei, pe linia ţinuturilor Hotinului, Sorocei, Orheiului, Tighinei şi Cetatea Albă, se hotărî Ştefan cel Mare, spre sfârşitul domniei sale, să fortifice vadul de la Soroca, durând acolo o cetate ca cea de la Orheiu.
– pag.66 – cine-i enigmatica persoană A.I.Cuza? Cine e D.Cantemir? De fapt, la pag.37 aflăm că D.Cantemir e scriitor clasic. Şi atât, ratată fiind, totalmente, prezentarea activităţii politice a savantului.
Alte câteva supoziţii:
– urmeaza sa cautam sarguincios cu totii localitatea din r.Causeni, unde se afla biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului“; in manual (pag.9) determinarea in spatiu lipseste;
– tema 3, cap.III: “Ţara mea pe hartă“. Intr-un fragment de text (pag.22) se declara cu seninatate: “Teritoriul Moldovei este cuprins între rîurile Prut, Nistru şi Marea Neagră“.
Stimate cititorule. Te rog frumos sa mai citesti o data vajnica ipoteza, caci se impune necesitatea unei pauze pentru meditare. De altfel, este foarte periculos sa cadem in prizonieratul celor spuse (scrise) si, in apararea principiilor de adevar, semnalam enuntarea unei totale aberatii. Spre a nu fi acuzati, insa, de prea mult spirit critic, operam cu judecatile din manual:
1. Daca in fraza citata se ia ca punct de reper cuvantul Moldova, formula nu e plauzibila, deoarece Prutul este un rau din interiorul Tarii si nici pe departe nu constituie unul dintre hotarele ei (a se consulta harta ,,Moldova în timpul lui Ştefan cel Mare“, pag.31).
2. Propozitia nu e adecvata nici in cazul unei eventuale substituiri a denumirii tarii “Moldova” cu sintagma “Republica Moldova“, caci, vai, ultima nu are ieşire la Marea Neagra, Marea ne-a fost furata. Ne ciocnim de un serios impediment: copilul nu va tolera un neadevar, iar maturii nu trebuie să-l promoveze. Asa cum rationamentul nu suporta vreo alternativa, rezulta ca mesajul de la pag.22 materialmente este fals.
Amintesc, in context, de niste triste versuri ce arata frontierele neclintite ale Tarii:
“De la Nistru pan’ la Tisa
Tot Romanul plansu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
Din Hotin si pan’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin; …”
Sub aspectul identic al neconcordantei cu realitatea, mai semnalam:
l. Punand mana la inima, nu fiecare ar considera deplina informatia: “In Moldova s-au născut mari oameni de cultura: M. Biesu, Gr. Vieru, N. Sulac, E. Doga, Gh. Mustea.” (pag. 23)
Memoriu pentru autori. Generos, pasajul vizeaza Moldova. În mod fantastic, însă, enumerarea se limitează la originari din Republica Moldova. Si atunci, daca se ignora personalitatile din sfera culturii, bastinasi ai nordului Bucovinei, tinutului Herta, Transnistriei si Bugeacului, din Moldova istorica – cat de nevinovata e trisarea?
Au, Petru Movila (n. 21 decembrie 1596 , Suceava / d. 22 decembrie 1646) – se stie, nu s-a nascut pe malul Bicului. E, totusi, un biet moldovean. Concomitent, Mare Om de cultura, teolog, mitropolit al Kievului, sprijinitor al tiparului in spatiul romanesc… Ba chiar unul din Sfintii Ocrotitori ai Moldovei. Nu mai vorbim de Dl Nicolae Iorga (6 iunie 1871, Botosani, Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti), – sa vezi si sa nu crezi: si acesta e moldovean. Mare Om de cultura, in plin sensul cuvantului. Membru a 17 Academii de Stiinte. Ce alta dovada ar putea fi mai convingatoare cu referinta la desartaciunea tendintei de glorificare a Republicii Moldova in dauna Patriei noastre, Moldova?
Nota: Raportat in unicat la sfera scrisului (cultura!), incercam un usor discernamant al catorva din Personalitatile moldovene: mitropolitul Varlaam (numele de mirean Vasile Motoc); Dimitrie Barila, cunoscut pe numele monahal Dosoftei, mitropolit al Moldovei – a scris cele mai vechi poezii romanesti cunoscute; Nicolae Milescu Spatarul, Miron Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Asachi (militant contra unirii Principatelor de la 1859!), Alecu Russo, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu – cel mai mare poet roman, sfatosul Ion Creanga, Mihail Sadoveanu… Dar cat face numele Marelui istoric iesean A.D.Xenopol? Sau cel al Omului de stiinta si politic N.Iorga – unul din Marii istorici ai lumii, ales in calitate de vice-presedinte al Comitetului International al Istoricilor?
Sub unghiul de vedere al autorilor (numai ?), in lipsa respectivelor bilete de partid – vai! , precis, astia sunt niste ordinari mojici de prin Euro-Asia-Africa Latina si n-au nimic comun cu “rodnaia nasa (scumpa noastra) Maldova“, inclinata periculos inspre partile regiunii Altai. Asa ca ne oprim aici, desi lista necesita o minutiozitate oarecare.
La o adicatelea, invocam povestea unui geniu al zbuciumului muzical – George Enescu, nascut – minune, nu alta !? – in nordul Moldovei, judetul Dorohoi, sat Liveni-Varnav, pe 19 august 1881. Or, pentru redutabilii autori, marele compozitor isi trage obarsia din kalhozul cutarica, carnet de partid nr. “x”, respublica sovietica socialista Honolulu? Daca cumva situatia e de alta natura, categoric inseamna ca nu-i de-al nostru. E papuas. Din care motive, o las balta cu personalitatile raionului Nisporeni…
Numai durerea si pacatele ma imping sa intreb inca despre Ciprian Porumbescu; nascut in Bucovina, Sipotele Sucevei, la 14 octombrie 1853. Dar se vede de la o posta ca acolo e o alta “Moldavie”. Care nu-i de-a noastra…, iarta-ma, Doamne.
2. Inscripţia “Moldova” (pag.23) de lângă drapelul republicii, cu indicator la conturul Republicii Moldova pe hartă. Cunoaștem cu toții că a persevera e bine, dar nu în pofida adevărului. Peste două pagini (pag.25), aceeaşi hartă e intitulata diferit- “Harta Republicii Moldova“(?) Cu siguranţă, copilul are temei de cugetare: care din ele o fi Moldova şi care – Republica Moldova?
Îndreptăţindu- se, parcă, sau ajutând, oarecum, copilul să se orienteze in timp şi spaţiu, autorii imprimă la pag.62 misterioasa hartă – a treia oară! – cu titlu definitoriu: “Harta Republicii Moldova”. Reţinem, cât de bătătoare la ochi e crearea labirintului artificial pentru angajarea elevului intr-o dispută din domeniul istoricismului, care solicită o deosebire marcantă între noţiunile Moldova şi Republica Moldova.
Un caz similar, Moldova vs Republica Moldova, identificăm la pag.69 (cap.VI, tema 4). În plus, conturul din chenar al republicii e proiectat pe apele oceanului mondial şi nu pe un fon neutru, cum era de aşteptat. Principalul e că se repetă dilema şi copilul iarăşi e pus in faţa infernului: care e varianta corectă?
Alte detalii.
Revenim la pag.22: cu tot respectul faţă de munca autorilor, dar dacă parcul Ţaul, Pavlovca, se află în “jud.Edineţ“, in ce jud. se află parcul din Mileşti? Dar comuna Lozova? Şi apoi, cum se lectureaza îmbinarea de cuvinte “jud.Edineţ“? Încă o ecuaţie pentru elev.
Deşi manualul dedică capitalei Republicii Moldova o temă aparte abia la cap.IV (pag.48, tema 5), elevul este rugat anticipat – pag.23, să o indice pe hartă. Cu regret, nici chiar cel mai sârguincios elev din clasa a IV-a nu va putea realiza obiectivul, deoarece în parametrii cap.I – II (pag.1 – 23) capitala Republicii Moldova nu e atestată. Remarcam “Harta topografică a oraşului Chişinău” (pag.20), despre capitală – nici un cuvânt. Probabil, o va numi copilul. Dacă, eventual, percepe noţiunea de capitală.
Simplifica mult lucrurile redarea desluşită a scrisului din sursa cu alfabet chirilic (pag.31). Intuim că elevii din Republica Moldova mai găsesc şi singuri (nu doar cu ocaziunea săpăturilor arheologice) lucrări cu alfabet chirilic, mai ales prin bibliotecile rurale. Ba mai pot și lectura, spre deosebire de colegii alolingvi – în română. Manualul, vedem bine, in cazul dat e inutil.
La pag.33 ni se propune atenţiei istorioara unui băiat pe nume Alexandru, care a sosit in Republica Moldova împreună cu părinţii, dintr-o regiune a Rusiei. Pare să fie o istorioară destul de şmecheră, deoarece Alexandru se prezintă cam straniu: “Mă numesc Ion”. Cititorul matur ramane perplex! Banuiesc, copiii nu silesc a sari cu intrebarile.
Cu similitudine, era imperios necesara reproducerea la o scara mai mare a monumentului poetului A. Mateevici, Zaim (pag. 37), pentru a profila vizibil chipul autorului Imnului R.Moldova.
Atitudinea negligentă persistă în continuare: vestimentaţia ilustrată la pag.43 nu e insoţită de explicaţii. O fi moda din satele Moldovei? Nu se stie. Nu observam macar caftanul, semnalizat in textul de la pagina anterioara.
Din comentariile la imaginea a doua castele (pag.45), rezuma concluzia feroce despre nivelul prosper de trai din Republica Moldova. Silogismul exclamz:
„- în Europa cavalerii medievali îşi construiau castele ale căror ziduri serveau ca scut de apărare împotriva duşmanilor;
– astăzi, şi la noi întîlnim castele, dar ele servesc doar ca loc de trai.”
Să continui fără comentariu, e imposibil. Memento mori: tovarăşi! citiți și povestiți și la alții. Iată unicul caz, când prin intermediul “clasei muncitoare” din Republica Moldova, ex-sovieticii au întrecut, în sfârşit, Evropa. Vai și amar, ție, înapoiată Uniune Europeană. Cu mii de scuze, îmi permit o abatere microscopică: dă, Doamne, la toată prostimea, şi mie – ultimul, un aşa loc de trai. Sub straşnica condiţiune şi amarnica pedeapsă: castelele sa fie construite din leafă. Şi aceea, nu media pe economie (a mea cu a lor, împărţită la doi), ci de nivelul sărmanilor.
Pag.53, sinteză şi evaluare la capitolul: Numeşte cele mai importante instituţii de învăţământ… din or. Chişinău. Dificilă intrebare pentru elevul din clasa a IV-a, căci manualul nu nominalizează măcar una.
La pag.54 identificăm în text singulara noţiune “Ţările Române“. Despre ce o fi vorba, dlor autori? Câte capuri are acest balaur?
Savurăm imaginea unui havuz, cu inscripţia “Oraşul Chişinău” (pag. 63, cap.Vl, tema 1). Iartă-mă, Doamne, dar cât de bogată trebuie să fie imaginaţia elevului pentru a desluşi panorama municipiului?
Tot acolo, se insistă cu o întrebare de evaluare: care este documentul ce confirmă că tu eşti cetăţean al Republicii Moldova?
Nota bene: manualul categoric nu oferă informaţii despre documentul de identitate al cetăţeanuluil Republicii Moldova. Cum şi ce să răspundă copilul? Ori, întrebarea are un destinatar concret – invitatul de onoare al Partidului Comunist din RSSM, I.N.Smirnov, cneazul Transnistriei?
La pag. 64, titlul “Harta Republicii Moldova” nu corespunde hărţii reproduse, cu aşezări şi descoperiri mai importante din epocile paleoliticului, mezoliticului, neoliticului, a bronzului, din prima epocă a fierului (Hallstatt). Controversată interpretare. Încercaţi să convingeţi elevul că nu-i de vină inerţia ideologizată.
Degeaba e notificat dublu numele lui Ovidius (pag.65) la relatarea acestuia despre geti; puţin probabil sa fi auzit un copil din cl.IV despre Publius Ovidius Naso (anul 43 i.e.n. – anul 17 e.n. Nascut la Sulmo (Sulmona), studiaza retorica la Roma, desavarsindu-se ca mare poet elegiac latin; este exilat in anul 8 i.e.n. de imparatul Augustus la Tomis (Constanta), pe malul Marii Negre, fara a mai reveni. Autorul N. Lupan vorbeste despre doua poeme scrise de Ovidiu in limba daca [1]. Dar istoricul bucurestean Horia C. Matei [2] face referinta doar la “un poem scris in limba localnicilor, care nu s-a pastrat.”).
Probele concludente, scoase întâmplător la iveală, conduc indubitabil la ideea că manualul ţine de sfera fantasmagoriei. Numai un astfel de deziderat e în stare să îndrepţăţească ”efortul” colectivului de autori (G.Gavriliţă, M.Dobzeu, V.Haheu, T.Nagnibeda-Tverdohleb, M. Veveriţă) la întocmirea şi editarea aparentei lucrări. Mai având în vedere munca evaluatorilor, a redactorului, a corectorului…
Şi numai astfel vom coborî la nivelul strădaniilor şi străduinţei ucenicilor din clasa a IV-a, în greaua lor încercare de a răspunde, în baza lecturii manualului ,,Istorie. Manual pentru clasa a IV – a“, Editura Univers Pedagogic, 2006, la provocatoarea întrebare despre Descălecatul Țării Moldovei.
Scris de : Mihai Dascălu / 2011-01-29
Note:
1 Nicolae Lupan. Din coapsa Daciei si-a Romei. Bucuresti. Criterion Publishing. 2007, pag.6.
2 Horia C. Matei. Lumea antica. Mic dictionar biografic. Chisinau. Universitas. 1993. Pag.184, articolul “Ovidiu”.
Surse:
[1] eternamoldova.wordpress.com[2] MANUALELE DE ISTORIE DIN REPUBLICA MOLDOVA, Analiză efectuată de Wim van Meurs, Doctor în stiinte, Universitatea din Munich, Germania Centrul de Cercetare a Politologiei Aplicate