Cu toate distrugerile pe care le-au produs in spatiul romanilor din Moldova, Muntenia si Transilvania, si cu toate ca i-au tinut pe stramosii nostri o suta de ani in robie intre 1242-1342, venirea mongolilor a avut si urmari politice pozitive.
Cucerirea mongola a dus si la desfiintarea stapanirii cumane din Moldova si Tara Romaneasca si la inlaturarea dominatiei Regatului Ungariei asupra Transilvaniei.Daca nu veneau mongolii, probabil, ca romanii din toate provinciile lor istorice ar fi cazut sub dominatia Ungariei, iar astazi am fi fost catolici si vorbeam limba maghiara…
Despre serviciile de spionaj ale romanilor, de-a lungul zbuciumatei lor istorii, s-a scris mult si se va mai scrie. In esenta, de retinut este faptul ca acestea au cunoscut perioade de glorie si de prabusire, in functie de conditiile politice si militare din cele trei mari provincii istorice ale romanilor.
Stefan cel Mare, fondatorul …serviciilor de informatii
In ultimii cinci sute de ani, datorita inabusirii lor sub dominatia straina, perioadele de glorie ale spionajului romanesc au fost scurte si legate de un manunchi de nume ilustre. Aceasta, pentru ca spatiul locuit de romani nu s-a bucurat de existenta si functionarea unor institutii monarhice ereditare si puternice ca in statele din apus, ci de un numar enorm de voievozi, guvernatori si domnitori, slabi, care au “domnit” 1-2 ani si chiar mai putin, preocupati de propria imbogatire si nu de propasirea neamului.
Astfel, intre 1300 si 1866, pana la aducerea in Romania a princepelui Carol de Hohenzollern, in Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania s-au succedat circa 430 de domnii cronologice luate la un loc, in timp ce in Franta, in acelasi interval istoric s-au succedat 22 de regi si imparati. Iata una din cauzele istorice pentru care Romania, cu o vechime statala inca foarte tanara, se situeaza la periferia civilizatiei europene la inceputul secolului XXI.
In ultimele cinci secole, romanii au avut in fruntea lor mai multi tradatori si vanzatori de neam decat eroi gata sa se sacrifice pentru propasirea neamului.
Printre figurile luminoase ale neamului romanesc care au stiut sa foloseasca in mod iscusit metode si agenti ai spionajului politic si militar, se inscrie, in primul rand, Basarab I (1310-1352), intemeietorul statului independent al Tarii Romanesti.
Nimicirea aproape totala a armatei Ungariei, condusa personal de catre regele Carol Robert de Anjou, in intervalul de cateva zile dintre 9-12 noiembrie 1330, de catre ostenii voievodului roman, in batalia de la Posada, ar fi fost imposibila fara o perfecta cunoastere a fortelor inamicului, a intentiilor politice urmarite de catre acesta, precum si a miscarilor in spatiu ale armatei inamice. Toate acestea sunt sarcini ale spionajului, pe care marele Basarab a stiut sa-l utilizeze cu maiestrie si cu rezultate totale.
Spionajul si diplomatia merg mana in mana, fiind cele doua fete ale aceluiasi taler. Acestea au fost ridicate pe culmi nebanuite de catre un alt domnitor roman, Mircea cel Batran (1386-1418) (“batran” in scaunul domnesc, nu in varsta), care, prin iscoadele si solii sai, a fost la curent cu tot ce se petrecea in spatiul din Balcani, a luat decizii politice si intelepte si a utilizat forta armelor, “cunoscandu-se pe sine si cunoscandu-l pe inamic” (Sun-Tzu), fapt ce i-a asigurat victiorii si cuceriri teritoriale cu efecte pana in zilele noastre.
Puterea si influenta diplomatica ale lui Mircea cel Batran au fost atat de mari, incat acesta si-a putut permite imixtiuni in lupta pentru succesiune la tronul imperial otoman, facandu-l sultan pe Musa, unul dintre fiii lui Baiazid, cel batut si luat in robie de Timur Lenk, urmas al marelui Gingis-Han, in batalia de la Ankara (1402).
Daca acest mare domnitor s-a putut intitula:
“Io Mircea, mare voievod si domn din mila lui Dumnezeu si cu darul lui Dumnezeu, stapanind si domnind peste toata tara Ungrovlahiei si a partilor de peste munti, inca si catre partile tataresti si Almasului si Fagarasului Herteg si domn al Banatului, Severinului si de amandoua partile pe toata Podunavia, inca si la Marea cea Mare si stapanitor al cetatii Darstorului”
un mare merit le revine si acelor curteni si boieri carturari si vorbitori de graiuri straine care au purtat solii, au negociat si au spionat in numele si spre binele domnitorului si al tarii. Principiul este valabil si la inceputul secolului XXI, dar nu-l mai respecta nimeni. Am revenit la vechea paradigma : “capul ce se pleaca sabie nu-l taie”. Sigur ca nu-l taie dar il pune in la(n)t…
Ștefan cel Mare si Sfant (1457-1504), cu cea mai lunga domnie din istoria romanilor pana la cea a regelui Carol I de Hohenzollern, poate fi considerat creatorul primelor organe de stat secrete cu adevarat functional, cum sunt cele de securitate interna si de spionaj extern.
Vorbind in termeni actuali si pe intelesul tuturor Ștefan cel Mare si-a creat, pe plan intern, una dintre cele mai puternice si mai eficiente “politii politice” sau “serviciu de securitate” din sud-estul Europei, avand in componenta si o structura de spionaj extern, deservita de nobili de inalta cultura, cunoscatori de limbi straine si de coduri secrete, iscusiti, vicleni si, la nevoie, excelenti manuitori de monezi de aur, sabii, pumnale si chiar otravuri.
Datorita celor care au colaborat cu acest serviciu de securitate, adica a retelelor de informatori ai politiei sale politice, infiltrati in randurile marii boierimi, care i-a fost ostila pe toata durata domniei sale (vezi “O istorie sincera a poporului roman” de Florin Constantiniu, 1997, pag. 103-104), Ștefan cel Mare a descoperit toate comploturile urzite impotriva sa si a scurtat de cap circa 60 de boieri care s-au “hiclenit”.
Daca marele domnitor al Moldovei nu ar fi dispus de o “securitate” de mana intai, cu siguranta ca ar fi domnit si el cel mult cativa anisori si ar fi sfarsit-o ca si tatal sau, sub loviturile de pumnal ale unor boieri complotisti…
Sursa:
[1] Ghidul spionului roman, tainele unei vechi meserii, col.(r) Florian Garz