O scurta istorie a politiei politice in Europa

Elisabeta I a Angliei(1558-1605) a organizat si ea, ceva mai tarziu, prima „politie politica” puternica si bine organizata din Anglia, condusa de lordul Francis Walshingam, care s-a distins ca unul dintre cei mai importanti spioni din evul mediu occidental.

Acesta a salvat-o pe regina de la peste 20 de tentative de asasinat si a condus-o spre esafod pe Maria Stuart, pretendenta catolica la tronul Angliei. Serviciul de spionaj extern, parte a politiei politice de sub conducera lui Walshingam a ajutat-o pe Elisabeta I sa zdrobeasca „Invincibila Armada” (1588) a Spaniei si sa declanseze expansiunea coloniala a regatului sau, pana atunci destul de sarac si de slab. Tot Elisabeta I a patronat pirateria de stat, care i-a adus mari bogatii in tezaurul regal.

O scurta istorie a politiei politice in Europa

Prima politie politica din Franta a luat fiinta prin grija cardinalului Richelieu (1585 – 1642), condusa de preotul capucin Joseph de Tremblay. Spionii lui Richelieu au subminat statele germane divizate, contribuind la alipirea de catre Franta a provinciilor Alsacia si Lorena.

Politiile politice au devenit standard pentru toate statele feudale din Europa dupa Revolutia burghezo-democratica din Franta de la 1789-1794, de teama efectelor acestui mare eveniment care a schimbat cursul istoriei.

Nu Romania socialista a inventat politia politica. Ar fi timpul ca lumea sa stie ca toate formatiunile statale, de acum 10.000 de ani si pana la „marile democratii occidentale”, in frunte cu SUA, au dispus si dispun inca de structuri de politie politica. Biroul de investigatii FBI este cea mai mare, mai dotata si mai puternica politie politica de pe glob.

Fostul presedinte al SUA, Ronald Reagan (1981-1989) a fost timp de mai multi ani informator al FBI (deci colaborator al securitatii) pentru statul California, avand acoperirea de actor la Hollywood, iar pseudonimul de agent informator „T-10”.

Politia politica din Regatul Romaniei s-a numit „Siguranta”, pe care regimul comunist a preluat-o schimbandu-i numele in „Securitate”.

Prima politie politica instrument al statului, avand si misiuni de spionaj pe plan extern din Rusia a luat fiinta in anul 1565 prin grija tarului Ivan al IV-lea („cel Groaznic”) sub numele de „Opricinina”.

Tarul Rusiei, Alexandru al II-lea (1855-1881), a modernizat serviciul secret de securitate si spionaj care a fost denumit „Ohrana”. La inceputul anului 1900, sub domnia lui Nicolae al II-lea, „Ohrana” avea pe statele sale de plata peste 100.000 de agenti, distribuiti pe tot teritoriul Rusiei, precum si in toate capitalele lumii.

Frederic al II-lea (1740-1786), rege al Prusiei din dinastia de Hohenzollern, ramas in istorie sub numele de „Frederic cel Mare” a fost un stralucit conducator de osti. Acesta a purtat o serie de razboaie contra Asutriei, a luat parte la razboiul de sapte ani si la prima impartire a Poloniei in 1772.

In urma unei victorii rapide si stralucite impotriva armatei austriece , Frederic cel Mare a fost intrebat care este explicatia victoriei sale atat de decisive? Regele Prusiei a raspuns:

„In timp ce adversarul meu a avut un spion si o suta de bucatari, eu am avut o suta de spioni si un singur bucatar.”

Aceasta explica totul in legatura cu rolul atribuit spionajului de catre conducatorii germani de-a lungul timpului.

Sursa:

[1] Ghidul spionului roman, tainele unei vechi meserii, col.(r) Florian Garz