Mai intai, sa lamurim acest aspect: este sau nu este un atac la adresa predarii religiei in scoli faptul de a se cere celor care vor sa urmeze aceasta disciplina depunerea unei cereri, schimband, astfel, practica de pana acum, aceea de a se permite celor care nu vor acest lucru sa poata renunta (tot printr-o cerere).
Parintele Constantin Sturzu – Atac ratat la ora de religie. Primele trei efecte pozitive
Superficial privind, nu ar fi mare schimbare, ci doar o alta fata a unei aceleiasi monede pe care nu am facut decat sa o intoarcem fara ca, prin aceasta, sa se piarda sau sa se castige ceva. In realitate, prin aceasta decizie se ingreuneaza la modul foarte serios participarea elevilor la ora de religie.
Termenul foarte scurt in care se poate face optiunea (doar pana la 6 martie, pentru anul scolar in care ne aflam), face ca unii parinti sau tutori sa nu aiba posibilitatea de a semna in timp util cererea (cazul celor plecati in strainatate, spre exemplu, care au lasat copiii la rude).
Daca, dintr-un astfel de motiv, un singur copil din Romania nu va putea urma ora de religie, intrucat nu s-a putut implini aceasta formalitate, a depunerii cererii in timp util, atunci avem de a face deja cu o nedreptate pe care nu o mai poate scuza nici un argument de ordin juridic.
Apoi, se stia, la momentul deciziei Curtii Constitutionale din Romania, ca exista destule situatii in care unii directori de scoala sau diriginti vor obstructiona inscrierea la ora de religie. Avem, deja, astfel de semnale din scoli, care vor fi aduse la cunostinta celor in drept sa ia masuri (si in Iasi, la un colegiu renumit, o doamna diriginte ar fi spus raspicat clasei sale: “la mine nu se face ora de religie”; dar eu inca mai sper sa nu se adevereasca astfel de abuzuri).
Dar, dincolo de aceste inconveniente, nu este limpede de ce o majoritate covarsitoare (conform tuturor recensamintelor facute de statul roman dupa 1990) trebuie sa depuna cerere pentru a beneficia de un drept prevazut in Constitutia Romaniei? Este sau nu aceasta o discriminare?
Ar trebuie sa ne asteptam, curand, sa fim nevoiti sa depunem cerere pentru a primi drept de vot sau pentru a ne putea exprima liber la o emisiune TV (ca sa amintesc de alte doua drepturi constitutionale)?… Un alt aspect, de natura a afecta prezenta religiei in randul disciplinelor de studiu: prin efectele deciziei CCR s-a indus un sentiment de nesiguranta in randul profesorilor de religie cu privire la locul lor de munca.
Unii deja se gandesc sa se reorienteze din punct de vedere profesional, in timp ce studentii din facultatile de profil (sau liceenii, viitorii studenti) se simt descurajati in a mai opta pentru aceasta cariera didactica. Toate acestea vor genera, in timp, o scadere calitativa si cantitativa a personalului dispus sa predea religia.
Desigur, detalierea impactului negativ a acestei “simple” decizii poate continua pe multe pagini. Atata vreme cat efectul deciziei Curtii Constitutionale, cu nr. 669/2014, va fi acela ca unii (mai multi sau mai putini, ne vom edifica in cateva zile) dintre elevii care au urmat, pana acum, ora de religie nu o vor mai urma si dupa 9 martie, nu putem decat sa conchidem ca avem de a face cu un atac la adresa predarii religiei in scoala.
Mai ales daca luam in serios declaratiile celor care au “provocat-o” si privim la planurile lor de viitor. Mai mult, luand in calcul si alte elemente de ordin legislativ si politic, suntem indreptatiti sa vedem in asta doar un prim pas in incercarea de a marginaliza si, ulterior, de a scoate definitiv, acest obiect dintre disciplinele predate.
Oarecum neasteptat, trebuie sa recunosc, acest atac a avut insa si un adevarat efect de bumerang. Am identificat trei efecte pozitive, dar sunt convins ca mai sunt (sau vor mai fi) si altele. Mai intai, desi s-a dorit o asa-zisa scoatere la lumina a ateismului sau indiferentei religioase care ar caracteriza, in pofida datelor de la recensamant, pe multi dintre elevi si pe parintii lor, in realitate s-a constatat o mobilizare a laicatului fara precedent in ultimul sfert de veac.
S-a constituit o Asociatie a Parintilor pentru Ora de Religie (APOR), care creste, pe zi ce trece, deschizand filiale in toata tara. Fara indoiala, aceasta va constitui coloana vertebrala nu doar a miscarii de sustinere a orei de religie, ci a multor actiuni ce vor veni in sprijinul valorilor crestine si a traditiilor sanatoase ale acestui popor.
S-au descatusat, cu acest prilej, energii misionare latente, au iesit la lumina marturii de credinta ale unor personalitati ale vietii publice, s-au cristalizat, in mod coerent, argumente si actiuni ce se vor regasi nu doar in campanii mediatice precum cele existente, ci si in initiative sau in reactii cu efect in plan juridic/legislativ. Cu alte cuvinte, vorba cuiva: cei cativa atei secular-umanisti nu au reusit decat “sa enerveze” laicatul roman, care a devenit mai activ ca niciodata.
Ca sa intelegem putin amploarea acestei miscari, sa amintim luarile de pozitie publice “pro religia in scoala” ale unor cunoscuti oameni de cultura precum Andrei Plesu, Ana Blandiana,Teodor Baconschi, Sabina Ispas (academician) sau Adrian Papahagi, ale jurnalistilor Liana Stanciu(presedinte APOR), Alexandru Cautis si Oana Stanciulescu, ale foarte multor actori sau cantareti, dintre care amintim pe Dorel Visan, Dan Puric, Manuela Harabor, Daniel Buzdugan, Mihai Coada(Nelu de “La Bloc”), Anca Sigartau sau peSofia Vicoveanca, Vlad Mirita (tenor) ori pe surprinzatorii Mihai Georgescu(Mita de la “Bere Gratis”) si Connect-R, la care se adauga si sportivi ca Elisabeta Lipa si multi, multi altii.
Toate acestea vor intari, de acum incolo, consecventele marturii crestine aduse in spatiul mediatic de publicisti precumRadu Preda,Iulian Capsali, Claudiu Tarziu, Laurentiu Dumitru oriClaudiu Balan (ortodoxiatinerilor.ro), respectiv de unele medii de informare precumactivenews.ro (si lista poate continua).
Din Iasi, intre cei care au sustinut, prin declaratii publice, necesitatea si beneficiile studierii orei de religie in scoala se numara – deloc surprinzator pentru cei care-i cunosc – profesorii universitari Nicu Gavriluta, Constantin Cucos si Puiu Ionita (cel care este si presedinte al APOR, filiala Iasi).
Am dat doar aceste nume, dar sunt multe altele pe care spatiul editorial nu-mi permite sa le inserez. Chiar si daca cineva ar incerca sa realizeze acum un “inventar” complet, sunt convins ca ar esua, intrucat numarul lor creste de la o zi la alta.
Un al doilea aspect pozitiv a fost o imbucuratoare solidarizare intre exponentii diferitelor religii. Avand drept scop comun sustinerea orei de religie, acestia au ajuns la masa dialogului si au constientizat cat de important este sa existe un raspuns coerent si coordonat la atacurile tot mai dese ale ateismului umanist relativizant si secularizant.
In sfarsit, neprietenii orei de religie spera ca numarul celor ce nu vor opta pentru ora de religie sa fie scazut si ca urmare a prestatiei mai putin stralucite a unor profesori de religie. Pe de o parte insa, spectrul somajului i-a mobilizat pe unii dintre ei, i-a motivat sa se autodepaseasca; pe de alta parte, acum au iesit la iveala acele puncte slabe asupra carora factorii de decizie se vor indrepta pentru ca, pe viitor, calitatea actului didactic de la ora de religie sa nu mai constituie o piatra de poticneala in optiunea pentru aceasta disciplina.
Incat, indiferent de procentul celor care vor opta pana pe 6 martie a.c. pentru ora de religie, exista suficiente motive de optimism cu privire la viitorul acestei discipline si, mai ales, a modului in care laicatul (“societatea civila”, nu?) se va implica, de acum incolo, in “treburile cetatii”.
In loc de concluzie, un exercitiu anamnetic: inca din primele veacuri de crestinism, s-a constatat ca, cu cat o prigoana este mai puternica, cu atat mai mult se intareste credinta! Asa incat, in duhul marturisitorilor crestini de-a lungul veacurilor, un singur lucru avem de declarat, esentialmente, in fata celor ce ne ataca, intr-un fel sau altul, credinta in Dumnezeu:
“Calcati-ne în picioare, ingropati-ne in pamant, daca puteti, dar nu uitati un lucru: noi samanta suntem!”.
Nota noastra: Asistam la un atac concertat impotriva religiei si in special impotriva crestinismului ortodox. Aceiasi satanisti care ne-au ucis si torturat preotii romani prin inchisorile comuniste sunt la putere in Romania din nou, incepand cu decembrie 1989 si care au pus in practica in tot acest timp, incetul cu incetul, planuri dintr-o agenda indreptata impotriva tuturor aspectelor, valorilor culturale, istorice si spirituale care inca mai tin unit acest popor al romanilor!
Aceiasi satanisti care obligau preotii romani sa faca in celulele inchisorilor comuniste icoane din fecale si apoi sa le ingurgiteze (vezi Memorialul Durerii) sunt in spatele atacurilor indreptate impotriva nu atat a slujitorilor bisericii romanesti cat impotriva credintei in sine.
In urma unui studiu facut pentru a reliefa gradul de credinta in Dumnezeu in tarile europene s-a constatat ca Romania este una dintre tarile cu un grad foarte ridicat de credinta in Dumnezeu.
Azi se cultiva programatic neincrederea, eliminarea sau batjocorirea discursului crestin, infiltrarea la varf a ierarhiei ecleziale, aruncarea in derizoriu a iubirii de neam si tara, se realizeaza programe si politici mondiale de reducerea numarului populatiei, se practica tehnici de reeducare, de reformatare a hartilor cerebrale precum abuzul visual, socul emotional,violenta gratuita (pe strazi sau in media), luatul peste picior al oricaror repere morale, instigarea categoriilor sociale una impotriva alteia, cultivarea panicii si a deznadejdii.
“Populaţia nu va cunoaşte felul în care i se inoculează convingerile. Cînd tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generaţii de oameni în acest fel va putea sa controleze întreaga populaţie în mod eficient şi sigur, fără a fi nevoie de armate sau poliţie… Propaganda educaţională, cu ajutorul guvernului, va putea să obţină rezultate într-o singură generaţie. Există însă două puternice forţe care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealalta este patriotismul… O societate ştiinţifică nu poate fi stabilă decît sub conducerea unui guvern mondial.” (Bertrand Russell, laureat al Premiului Nobel, în “Impactul ştiinţei în societate”, 1953)
Intrebare: De ce nu s-ar fi putut face invers: adica sa se faca cerere de catre copii/parintii acestora pentru a se renunta la ora de religie daca existau motive pentru asa ceva?
Intoarcerea la Hristos, si la radacinile neamului Romanesc, sfintirea tuturor aspectelor vietii cotidiene, simplificarea vietii, prevenirea celorlalti, trezvia si veghea asupra rautatilor ce vin asupra noastra, marturisirea credintei prin virtuti, fapte, cuvinte, atitudini, cu mult curaj si multa pace, cu durere pentru caderile unora, cu durere pentru suferintele pregatite de slugile satanei, pentru fratii nostri, cu durere pentru inconstienta si ignoranta multimilor fata de cele ce li se pregatesc.
Cititi si : De ce suntem sub atacul ocultei? Solutii si strategii de lupta
Sursa:
[1] gandeste.org via deveghepatriei.wordpress.com[2] glasul.info