“Despretuind Biserica noastra nationala si injosind-o, atei si francmasoni cum sunt toti, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternica in lupta nationala; dispretuind limba prin impestritari si prin frazeologie straina, au lovit un al doilea element de unitate; despretuind datinele drepte si vechi si introducand la noi moravurile statelor in decadenta, ei au modificat toata viata noastra publica si privata in asa grad incat romanul ajunge a se simti străin in tara sa proprie.
Eminescu despre religie si educatie
Odinioară o Biserica plina de oameni, toti avand frica lui Dumnezeu, toti sperand de la El mantuire si indreptandu-si vietile dupa invataturile Lui. Spiritul speculei, al vanatorii dupa avere fara munca si dupa placeri materiale a omorat sufletele…
Biserica lui Mateiu Basarab si a lui Varlaam, maica spirituala a neamului romanesc, care a nascut unitatea limbei si unitatea etnica a poporului, ea care domneste puternica dincolo de granitele noastre si e azilul de mantuire nationala in tari unde romanul nu are stat, ce va deveni ea in mana tagmei patriotice? Peste tot credintele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mana-n mana cu saracia claselor lucratoare, ameninta toata cladirea mareata a civilizatiei crestine.” ( „Timpul”, 14 aug. 1882).
„Scoalele primare nu sunt institute pentru propagarea stiinţei, ci institute de crestere (educatiune). Pe de alta parte, Biserica este asemenea un institut de crestere si influenta ei asupra scolii primare este cea mai folositoare…Stiinţa incepe abia acolo unde judecata e coapta, disciplina caracterului deplina, inainte de aceasta epoca nu exista decat crestere prin deosebite mijloace, din cari religia este cel mai puternic. Partea pur dogmatica a religiei se pierde cu vremea, dar samburele ei moral ramane si formeaza taria caracterului”
( „Timpul”, 11 oct. 1878).
