Noi nu facem acte caritabile in satele din Harghita si Covasna. Taranii romani de acolo nu au nevoie de caritate. Centrala termica pe care am dus-o la scoala si Paraclisul Ortodox din Doboi, icoanele, cartile, pachetele cu alimente pentru Doboi, Dobolii de Jos, Dobarlau Vale si Manastirea Marcus, nu sunt altceva decat umile semne ale recunostintei noastre pentru romanii din Harghita si Covasna care-si pastreaza nationalitatea si credinta stramoseasca.
Mergeti in sate, pasiti in Harghita si Covasna ca intr-o Catedrala a rezistentei romanesti
Noi de fapt nu daruim, ci primim. Primim cantecul de rezistenta romanesca ce strabate fiecare colt de munte si vale din aceasta inima de Tara, primim rugaciunea ortodoxa a taranilor adunati in biserici, simtim pe obrazul nostru lacrima femeilor cu basma pe cap, atunci cand le sarutam mainile aspre, maini ce se-nchina pentru parintii lor cazuti in limba si credinta tarii. Aceasta lacrima ne doare, o simtim pana-prasele.
Primim in satele Harghitei si Covasnei zambetul plin de speranta al tinerilor, ochii frumosi ai fetelor de acolo ce parca ne spun ca …totul va fi bine. Mergeti in sate, pasiti in Harghita si Covasna ca intr-o Catedrala a rezistentei romanesti, si veti primi imbratisarea calda a preotilor bisericii noastre, a plaiesilor lui Stefan de la marginea Harghitei, a tuturor taranilor romani de acolo…si de multe ori, atunci cand zorii se arata dupa ploaie, Hristos va trimite spre voi un curcubeu tricolor, izvorat din muntii ce privesc spre Marea cea Mare.
Indrazniti!
