Cineva mi-a readus aminte ca serparul sau chimirul, cum i se spune, pe care l-am purtat in actiunile noastre din Harghita si Covasna il am de 20 de ani, de pe vremea cand eram student la UMF Targu Mures. La cativa ani dupa ce mi-a fost inmanat de prietenul meu de lupta românească, Florin Palas, am infiintat impreuna cu Horatiu Serb, Frent Bogdan, Cristian Farcas si Alexandru Vatamanu, Grupul Studentesc Nationalist (promovam un nationalism strabatut de credinta crestina, care valideaza orice organism sanatos).
Sus steagul romani! Pentru romani, pentru Romania!
Pe atunci nu existau nici retele de socializare, nu aveam nici acces la internet si nici calculatoare, nu aveam bani (nici acum nu cred ca stam prea bine la capitolul asta), adeseori mancand paine cu mustar sau un fel de zacusca fara ulei (era “scump” uleiul), bucatar sef fiind Bogdan. Intr-o noapte de furtuna cantata de Furdui Iancu, Veta Biris si de prietenii de la Focul Viu, pe care-i descoperise Horatiu, am pus la cale infiintarea Grupului.
In momentul in care au rasunat in campusul universitar din Mures “Noi suntem români, Aici in veci stăpâni” sau “Coboara dacii liberi din padure”, in secunda in care din ochii “bobocului” venit din Teleorman, care credea ca daca a ajuns in Mures a ajuns in “ungurime”, am avazut o sclipire de liniste, ne-am dat seama ca suntem pe drumul cel bun.
Discotecile erau cu englezisme sau manele, Cantina Studentesca, terenul dintre camine si Casa de Cultura a Studentilor erau cu muzica românească, fiecare avea de ales…Asociatia Studentilor Maghiari, pepiniera pentru UDMR, era cu ale ei…si cu relatii extrem de bune cu Rectoratul “românesc”. Am incercat pe atunci, si sper ca am si reusit, sa trezim in inima studentilor macar o frantura din sufletul neamului românesc.
Lumanarile aprinse la parastasele eroilor si martirilor români, pentru care ne luau la intrebari diferite autoritati, precum si drapelul national, purtat de noi printre cei zece mii de etnici maghiari desfasurati de UDMR cu prilejul vizitei presedintelui Ungariei in Tg Mures, sunt convins ca ne vor calauzi pe tot parcusul vietii.
Suntem in continuare tineri, precum brazii ce nu se frang, noi fostii studenti români din Mures…iar din cand in cand, fluturam drapelul pe deasupra unei porti vechi dintru-n sat. Pentru România.
[tp_product id=”194129708″ feed=”396″]