Voi privi intotdeauna catre satul românesc. De acolo imi voi lua putere si credinta, caci acolo este Biserica, acolo sunt mormintele sfinte. De acolo voi lua lectii de viata, de rânduiala si de lupta. Din privirea taranilor. Acei ochi imi vor spune daca drumul este de urmat sau nu. In ei am incredere, si speranta totodata. Nu infatisez aici o imagine idilica a satului românesc, citita din carti. Spun numai ce am vazut. In toate satele din Harghita si Covasna in care am fost am vazut biserici pline se tarani, am vazut si am simtit credinta lor in Hristos Mântuitorul, am vazut lupta lor pentru pastrarea identitatii românesti, efortul lor de a face fata agresiunii structurilor UDMR de la nivel local.
Satul romanesc, izvor de putere si de credinta
Acolo, România, prin acei tarani, sub pavaza Bisericii Ortodoxe, chiar lupta la propriu, pentru pastrarea limbii române, pentru identitatea noastra. Acolo este linia intâi a frontului românesc.Pentru partidele politice ,,romanesti” arealul respectiv nu are importanta, caci nu aduce voturi, fiind putini romani. Ele nu se raporteaza la Neam, ci la interesul electoral.
Dar noi nu suntem partide. Noi suntem români, români simpli, multi cu datorii la banci, cu tot felul de nevoi lumesti, cu putin timp liber, cu pacate mai multe sau mai putine, dar suntem români. Este in puterea noastra sa si aratam acest lucru.
Doamne ajuta!
